Aurel Gabriel Simionescu

## Mulțumesc, domnule președinte.

În orice țară, un guvern, chiar dispunând de o majoritate confortabilă în Parlament, încearcă să obțină cât mai multe voturi pentru acțiunile pe care le întreprinde. Aceasta, pentru că are cu totul altă legitimitate un demers care primește votul unanim al Parlamentului, față de unul care trece cu greu. Astfel, primul se va regăsi mult mai ușor în activitatea de zi cu zi și se va bucura de sprijinul tuturor forțelor politice, față de cel de-al doilea, care va fi permanent contestat și contestabil.

Ei bine, acest mod de gândire a acțiunii politice și a răspunderii guvernamentale într-o democrație nu se regăsește și la Guvernul României.

Este adevărat că și el este atipic, este original, ca multe alte lucruri de pe la noi. Este un guvern care se bucură de o susținere parlamentară stabilă de 20%. Ar trebui, deci cu atât mai mult, ca discuțiile cu grupurile parlamentare și cu șefii de partide, cu parlamentarii din comisii, să fie permanente, astfel încât membrii Guvernului să ne convingă despre legitimitatea demersului lor legislativ, despre faptul că măsurile pe care le ia Guvernul, așa ultraminoritar cum este el, sunt benefice pentru țară și pentru parcursul ei european. Și unele chiar sunt, dar altele nu, sau cel puțin așa consideră o parte importantă a partidelor politice și a parlamentarilor.

Astfel, anul școlar a început într-o atmosferă tensionată în multe localități și școli din cauza nefinalizării lucrărilor de reparații, reabilitări, igienizări etc., din cauza lipsei de profesori calificați sau din cauza mutării unor școli în sediul altora. Și acuzele se duc către autoritățile locale, în timp ce Guvernul a alocat haotic, fără măcar să întrebe autoritățile locale, sume importante de bani care, iată, nu se regăsesc acum în realitatea școlii românești la început de septembrie.

Și, totuși, Guvernul nu are ce discuta cu niciunul dintre partidele parlamentare, care nu fac decât să critice situația de fapt... în accepțiunea domnului ministru.

Pe de altă parte, continuăm să spunem, de peste șase luni de zile, că dacă vom cheltui 10% din sumele alocate României în acest prim an de către Uniunea Europeană va fi chiar bine după modul în care se gestionează programele operaționale. Suntem aproape de începutul ultimului trimestru al anului 2007 și realitatea ne arată că nu greșim. Și, totuși, Guvernul nu discută cu nimeni aceste probleme, și toți cei care spun că sunt măsuri necesare, măsuri ferme pentru a mări ceea ce se mai poate mări din acest procent ridicol, sunt considerați dușmanii aceluiași Guvern.

S-a mai vorbit și despre capacitatea Guvernului de a interveni în situații de urgență sau despre modul în care gestionează acest început de an agricol și despre multe, multe altele.

Ideea că singurul care gândește bine este cel care este la putere credeam că a apus de mai multă vreme. Se pare că nu este așa. Sau Guvernul dorește să găsească o posibilitate de a se ascunde de răspundere printr-o formulă de răspundere de genul „toți s-au unit împotriva noastră și nu suntem lăsați să ne facem treaba”. Dar, atunci, poate, mai simplu ar fi să se gândească la proverbul românesc „Când doi îți spun..., dar când mai mulți îți spun acest lucru...”, mai cinstit, mai bărbătește ar fi să-ți recunoști limitele, să discuți cu toți, încercând să găsești soluții rezonabile pentru țară, sau să pleci.