Tudor Ciuhodaru

## Mulțumesc, domnule președinte.

În primul rând, vreau să vă spun că domnul Stan nu este cu nimic contagios.

Și astăzi vom vorbi despre „Dincolo de stația terminus a sănătății românești”, să vedem ce mai este.

Guvernul României a pierdut foarte mult atunci când premierul Emil Boc nu l-a desemnat pe domnul Cseke Attila ministru al justiției. Nu pentru că ar fi fost neapărat un ministru mai eficient decât domnul Cătălin Predoiu, ci pentru că a fost numit ministru al sănătății.

În primele săptămâni de mandat ale domnului ministru, până și Ronald MacDonald s-a cutremurat de groază, simțind vuietul reformei pe cale să se nască.

Și iată că, după 20 de ani de poticneli, reforma sistemului sanitar este pe cale să reușească. Definitiv...

Folosindu-și impresionantele puteri de persuasiune, domnul ministru a reușit să obțină un buget exorbitant pentru sănătate, despre care, probabil într-un moment de rătăcire, chiar Domnia Sa a declarat că se va termina în a doua jumătate a anului.

Probabil că, la final de mandat, odată cu finalizarea reformei, ministrul va lăsa moștenire un sistem sanitar de înaltă performanță, în care medicii și asistenții vor dănțui în jurul pacientului, lansând incantații către spiritele pământului spre grabnica vindecare, iar profesorii universitari se vor consulta cu Mama Omida pentru stabilirea unei conduite terapeutice optime.

Am cerut în Comisia pentru sănătate a Camerei Deputaților alocarea a 8% din PIB pentru sănătatea românilor, dar mi s-a dat McTaxa și coplata, iar mulți dintre colegii mei m-au privit ironic, întrucât banii erau necesari în altă parte. În fond, mai erau atâția kilometri de autostradă de făcut, atâtea săli de sport și patinoare de ridicat. Le-am explicat atunci că un buget al sănătății redus la jumătate din necesar reprezintă jumătate de pat, jumătate de ventilator, jumătate de pungă de sânge, traduse în fapt prin reducerea la jumătate a șanselor de supraviețuire.

Între timp, colegii mei care nu vor să se specializeze în șamanism pleacă în număr din ce în ce mai mare către state retrograde, care risipesc în mod stupid, în plină criză economică, peste 8% din PIB pentru sănătatea cetățenilor. Probabil un rol important îl au pachetul salarial generos oferit din inimă de autoritățile române, ca și condițiile de muncă excelente desprinse doar parțial din Evul Mediu.

Suntem în stația terminus a medicinii românești, iar dincolo de ea e doar linia moartă. De aceea voi fi lângă pacienții și colegii mei atunci când își vor cere în stradă sănătatea.

Vă mulțumesc.