Oana Mioara Bîzgan-Gayral

## Mulțumesc, domnule președinte.

În România, în 2015, existau 1.143 de companii de stat, fie cu participație majoritară de stat, fie cu participație deplină sau control al statului.

Aceste companii angajau, în același an, 291.000 de persoane, respectiv 7% din totalul salariaților din România, și împreună generau 49 de miliarde de lei în venituri.

Aceste numere nu ar trebui decât să ne convingă de importanța companiilor de stat în economie, mai ales în contextul în care creșterea economică recentă s-a bazat puternic pe consum, iar investițiile continuă să rămână în urmă. Cu o problemă atât de delicată însă, de ce încearcă actualul Parlament să politizeze companiile de stat și mai tare?

Situația curentă nu arată deloc bine, întrucât, chiar dacă la nivel agregat companiile de stat au arătat o marjă a profitului de 2,47%, aceasta este sub marja de profit din mediul privat, de 2,73%. Însă, mai important de atât, dacă eliminăm prin analiză primele cinci companii, în funcție de profit, întreprinderile de stat la nivel agregat au înregistrat o marjă negativă medie de minus 5,93%. Nu este însă de mirare că majoritatea acestor întreprinderi toacă bani și vor toca în continuare, având în vedere ce se întâmplă la conducerea lor.

Nu lipsa de active a determinat actuala postură a companiilor de stat. Cele mai recente analize arată că datoriile totale reprezintă 29% din totalul activelor acestor companii.

Întrebarea pe care suntem forțați să o punem este: ce se întâmplă cu aceste active? De ce nu sunt ele utilizate pentru a produce venituri și pentru a contribui pozitiv la dezvoltarea economică a României?

Inițial, problema era cea de guvernanță. Management politic și prost pregătit înseamnă atât ineficiența de gestiune a resurselor companiei, cât și o incapacitate a companiilor de a atrage finanțare la costuri de bun-simț la nivelul pieței.

Cine poate învinui băncile că oferă dobânzi mult mai usturătoare unor companii conduse pe criterii politice, ale căror rezultate sunt din ce în ce mai rele? Ca să nu mai vorbim de salariați la companiile aflate sub tutela administrației centrale.

Soluția acestei probleme este simplă – transparența –, iar transparența este fundamentul OUG nr. 109 privind implementarea guvernanței corporative la întreprinderile de stat.

Ce înseamnă această ordonanță? În linii mari, presupune angajarea, în mod transparent și meritocratic, a unui management profesionist și calificat pentru compania în cauză. De asemenea, presupune standarde de raportare a situațiilor financiare care prețuiesc, înainte de toate, transparența și buna conducere a companiilor. Oricât de simplu ar părea, noi, cetățenii, am beneficia din timp de pe urma acestei ordonanțe, chiar dacă aceasta abia a fost implementată la câteva companii de stat, pe care le putem număra pe degete, care, incidental, sunt și cele mai profitabile.