Ioan Stan

Mulțumesc, domnule președinte. Încă o dată, „La mulți ani!”.

Stimați colegi,

Declarația mea se numește „Pensii nesimțite și pensii necăjite”.

„Să îi trimitem înapoi la lucru!” Asta a spus de mai multe ori, ferm, decis, prim-ministrul Emil Boc. „Să îi trimitem înapoi la lucru pe cei care beneficiază nemeritat de pensiile de boală”. Figura fermă a unui premier fără personalitate este

derutantă. Dar se naște o serie de întrebări simple. Unde? Unde să-i trimită la lucru și când? Înainte sau după cei 100.000 de bugetari care trebuie concediați, a șomerilor care au ajuns aproape 10% din populația activă?

Sigur, acestea nu sunt cele mai importante întrebări. Ca idee generală, premierul are dreptate: cei care au beneficiat fraudulos de pensii, care și-au fabricat dosare medicale cu șpăgi și atenții nu merită, în principiu, milă. Să lucreze pe unde vor apuca, să răspundă în fața legii, ei și sistemul corupt care le-a facilitat frauda.

Dar apare temerea referitoare la abuzurile și absurditatea de care dau dovadă uneori instituțiile statului. Mai ales atunci când, sub forma unui act de dreptate, se ascunde jena financiară a Guvernului.

Temerea este că reformarea sistemului social, inclusiv a celui de pensii, e condiționată, în realitate, de falimentul sistemului, că tot eșafodajul se prăbușește și singurul gând al Guvernului este să taie bani de oriunde.

Temerea este că, într-o situație de „scapă cine poate”, nu cei cu pensii nesimțite vor avea de suferit, ci tot oamenii necăjiți.

Temerea este că la lucru – vorba vine, de fapt în șomaj sau mizerie socială – va fi trimis unul cu un picior mai scurt care poate să mai meargă, unul care nu a surzit chiar de tot și altul care poate respira și cu un plămân, nu cei cu dosare sută la sută fabricate, care pot să ungă în continuare rotițele sistemului.

Nu cred că există voința politică de a pune punct mizerabilei afaceri cu pensiile de boală. Dacă ar fi existat, acest Guvern ar fi acționat în această privință până acum. Nu era nevoie să se aștepte o nouă lege a pensiilor. Aici nu e vorba despre o reformă socială, ci despre dosare penale. Sunt cazuri de Parchet, de DNA, acestea sunt instituțiile care ar trebui puse în mișcare, și nu amărâții de pensionari care sunt chemați cu obolul o dată la 6 luni pe la tot felul de comisii, care ar trebui anchetați, ci cei care se îmbogățesc pe seama lor.

Dar nu există voința politică pentru a stârpi corupția, ci pentru a tăia din cheltuieli. Pe seama cui? Experiența ne arată că, în general, din păcate, pe seama celor amărâți.

Va ști Guvernul să discernă între pensii necăjite și pensii nesimțite?

Un guvern care nu este interesat de impactul măsurilor sale pentru cetățean nu înțelege că responsabilitatea socială este menită să-l servească, nu să-l umilească pe pensionar, după ce a lăsat sistemul să funcționeze de capul lui.