Adrian Solomon

Mulțumesc, domnule președinte.

Legea adoptată de Parlament în data de 26 iunie 2016 are ca obiect de reglementare modificarea și completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, în scopul simplificării unor proceduri de ocupare a funcțiilor publice și pentru întărirea respectării principiilor egalității de șanse, nediscriminării și echității între funcționarii publici.

În conformitate cu dispozițiile art. 77 alin. (2) din Constituția României, republicată, Președintele României

a formulat o cerere de reexaminare asupra legii transmise spre promulgare, pentru următoarele considerente.

1. Intervenția legislativă prevăzută la art. I pct. 18 și pct. 22 din legea transmisă la promulgare nu se justifică. Excluderea funcționarilor publici din sfera aplicării măsurii suspendării raportului de serviciu în cazul trimiterii în judecată generează multiple efecte negative. Pe de o parte, prin această măsură legislativă se creează, fără nicio justificare obiectivă, o situație unică în ansamblul reglementărilor privind exercitarea funcției publice. Pe de altă parte, considerăm că prin eliminarea acestei forme de protecție a instituției publice se vulnerabilizează însăși autoritatea publică, iar norma preconizată pare a avea în vedere, mai degrabă, protejarea funcționarului public trimis în judecată aflat într-o asemenea ipoteză decât protejarea funcției publice, în general. O asemenea normă afectează funcția publică și poate genera o serie de consecințe dificil de gestionat. Spre exemplu, atunci când în cadrul aceleiași instituții publice unui contractual trimis în judecată angajatorul îi poate suspenda contractul de muncă, în timp ce împotriva unui funcționar public aflat în aceeași situație angajatorului îi este interzisă această posibilitate.

2. În ceea ce privește aplicarea în timp a dispozițiilor privitoare la suspendarea raporturilor de serviciu, se impune reanalizarea art. II alin. (1) din legea transmisă la promulgare, întrucât, prin utilizarea sintagmei „precum și cu cele aduse prin prezenta lege”, norma este lipsită de claritate, putând genera interpretări diferite în practică, mai ales prin raportare la art. I pct. 22 din lege.

În urma reexaminării legii, proiectul a fost adoptat cu amendamente de către Senat în ședința din 30 octombrie 2017.

În legătură cu obiecțiile formulate în cererea de reexaminare, în urma reanalizării textului legii și a opiniilor exprimate în cadrul dezbaterilor, membrii comisiilor au formulat următoarele observații:

1. În reglementarea privind regimul juridic al răspunderii trebuie avută în vedere atât instituirea unor măsuri pentru protejarea funcționarului public, cât și statuarea unor măsuri de natură a proteja interesele autorității sau ale instituției publice. Din acest punct de vedere, s-a considerat că prevederile alin. (1) și (5) ale art. 86 sunt acoperitoare, legea precizând că, de la momentul punerii în mișcare a acțiunii penale, în situația în care funcționarul public poate influența cercetarea, persoana care are competența numirii în funcția publică are obligația să dispună mutarea temporară a funcționarului public în cadrul altui compartiment sau altei structuri fără personalitate juridică a autorității ori a instituției publice, fără a afecta dreptul la muncă al funcționarului public.