Gheorghe Antochi

Mulțumesc, domnule președinte.

Mi-am intitulat declarația în felul următor: „Din păcate pentru România, clasa noastră politică își aduce aminte de agricultură doar în campaniile electorale.”

După ce am ascultat cu mare interes discursurile Președintelui României, domnul Traian Băsescu, la depunerea jurământului de credință în Parlament, și al prim-ministrului Emil Boc, la învestirea Cabinetului, prin care declarau modernizarea spațiului rural ca obiectiv prioritar, am crezut, în naivitatea mea, că, în sfârșit, se va face ceva serios și pentru agricultură. La foarte scurt timp însă, cu ocazia dezbaterii proiectului pentru bugetul pentru agricultură pe anul 2010, mi-am dat seama că am fost într-adevăr naiv, deoarece între declarațiile menționate și alocațiile bugetare efective nu exista nicio legătură.

În ședința comună a comisiilor pentru agricultură din Camera Deputaților și Senat, s-a solicitat, în unanimitate, suplimentarea bugetului agricol pe 2010 cu 2 miliarde 100 milioane lei, amendament care, deși a fost aprobat de Comisiile pentru buget, finanțe și bănci ale celor două Camere, nu a trecut de plenul Parlamentului.

Din acest motiv, agricultura românească a rămas aproape fără niciun fel de sprijin financiar pentru anul 2010, și asta pentru că Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale nu a notificat și nu a obținut la timp acordul Uniunii Europene pentru înlocuirea formelor de ajutor de stat acordate până la sfârșitul anului trecut sau nu a asigurat resursele financiare necesare pentru formele de sprijin ce pot fi acordate fără aprobarea Uniunii Europene. Peste câteva zile, în funcție de evoluția condițiilor meteorologice, producătorii agricoli vor începe lucrările din campania de primăvară fără a mai beneficia de suportul financiar pentru achiziționarea motorinei, pentru acoperirea costurilor cu energia electrică folosită pentru irigații, de facilitățile Legii creditului agricol sau de cele privind asigurarea împotriva calamităților culturilor agricole.

Fără capital de lucru propriu, fără credite – aproape imposibil de obținut de la băncile comerciale –, producătorii agricoli nu vor dispune de fondurile necesare pentru respectarea tehnologiilor de producție sau vor lăsa, ca și în anii trecuți, mari suprafețe de teren în afara circuitului productiv și iar vom aduce din import majoritatea produselor agroalimentare, și iar vom continua să ne împrumutăm de la instituțiile financiare internaționale, și iar vom invoca potențialul ridicat al agriculturii românești în viitoarele campanii electorale.

Vă mulțumesc.