Tinel Gheorghe

Mulțumesc, domnule președinte. Mulțumesc colegilor.

Declarația mea politică din această dimineață se intitulează „Voicu, justiția și PSD-ul”.

Dacă mai era nevoie de o confirmare în plus, atunci e bine de știut că natura umană este extrem de sensibilă la zornăit de cătușe. Asta ne-a arătat și Cătălin Voicu în weekend-ul trecut, dar mai ales că este gata de orice pentru evitarea acestora. Încearcă acum tertipuri procedurale, reluare de vot în Senat, clemență din partea plenului Senatului, ce mai, tot tacâmul, doar, doar va evita confruntarea cu justiția, care justiție și ea de abia așteaptă să nu-l audieze pe Voicu, parcă n-ar avea și așa destule probleme. Ce să scoată de la Voicu? Mizeriile din justiție, cele din vârful politicii PSD, încrengături și ramificații care cine știe unde Dumnezeu duc sau, mai bine spus, numai Dumnezeu știe unde duc și din motive ce țin de dragostea paternă nu vrea să ne spună lăsându-ne pe mâna onorabililor noștri justițiabili.

Și iată cum scandalul Voicu sparge furunculul din justiție, dar mai ales devoaleză personajele care ocupă cele mai râvnite jilțuri din cea mai înaltă instanță a țării: Înalta Curte de Casație și Justiție.

CSM se face de luni de zile că ignoră situația deloc acceptabilă a celor doi judecători corupți, amânând la infinit

reforma din justiție, promovarea judecătorilor pe criterii ce țin numai de competență și profesionalism. Și când mă gândesc cu câtă patimă și înverșunare se luptau reprezentanții la vârf ai justiției cu Guvernul în toamna trecută, pe principii și de-o exigență care îmi aminteau de celebrele vorbe duhovnicești: „Să nu faci ce face popa, ci ce zice popa”.

Să fie clar: nu acuz — Doamne ferește! — întreg sistemul judiciar din România de corupție și de legături cu persoane dubioase, dar aș vrea să văd că se autopurifică, că-și autoreglează mecanismele de funcționare în conformitate cu noile cerințe de dezvoltare a societății românești. Va reuși singură justiția acest lucru? Greu de crezut. Mai ales că ramificațiile ei cele mai periculoase sunt cele politice și duc până acum în sfera cea mai înaltă a conducerii PSD. Îl înțeleg pe președintele PSD Victor Ponta când încearcă să minimalizeze implicațiile la vârf și ramificațiile scandalului, afirmând că „Voicu trebuie să ajungă cât mai repede în instanța de judecată”.

Dar oare Mircea Geoană, președinte, încă, al Senatului României, deci al doilea om în stat, gândește la fel? Tare mi-e teamă că acest scandal va pune capăt carierei politice de vârf a acestuia! Se simte Marian Vanghelie confortabil știindu-l pe Voicu la un pas de încătușare? Nu cred. Iar acest lucru îi va da lui Victor Ponta posibilitatea de a încerca să-l arunce peste bord.

Cât va mai dura și ce deznodământ politic va avea cazul Voicu în PSD este greu de anticipat. Un lucru e sigur. E sigur că a început să se miște ceva în România, iar acel ceva este statul de drept. Aștept să-l văd în toată plenitudinea lui și sper să apuc să văd împlinit acest deziderat, altfel degeaba s-a murit în decembrie 1989.