Andrei Daniel Gheorghe

Mulțumesc, domnule președinte.

Mulțumesc domnului secretar de stat și Ministerului Afacerilor Externe pentru răspunsul amplu, obiectiv și foarte coerent pe care l-am primit din partea dumnealor.

Cu privire la această tematică pe care am abordat-o în interpelarea transmisă Ministerului Afacerilor Externe acum mai puțin de o lună, aș vrea să adaug o serie de chestiuni.

În mod cert, din ceea ce reiese și din interpelare, avem de-a face cu o problemă de ordin politico-legislativ, o problemă care se poate rezolva, în primul rând, prin dezvoltarea unui lobby mult mai puternic al României în Statele Unite, atât pe lângă Congresul Statelor Unite, cât și pe lângă principalele partide din SUA – Partidul Republican și Partidul Democrat. La fel, cred că ambasada noastră în Statele Unite ar trebui să se implice mult mai puternic în apărarea intereselor cetățenilor români și în apărarea intereselor strategice ale relației Statele Unite–România, cât și România... prin Ambasada SUA – care cred că ar trebui să devină principalul partener al Ministerului Afacerilor Externe în această problemă. Și mă gândesc că pentru Ambasada SUA ar fi mult mai important să se implice direct, prin pârghiile politice, diplomatice și neoficiale pe care le are la Washington și la Congresul american, în soluționarea unor probleme care mie mi se par de ordin strategic. De ce spun de ordin strategic? Pentru că în ultima perioadă, din păcate, vedem că, pe baza unei relații foarte apropiate, pe bună dreptate, între Statele Unite și UE și a unui parteneriat strategic pe care România l-a susținut cu multă loialitate și cu sacrificii de sânge în Irak și Afganistan, la noi în țară, din păcate, se dezvoltă un soi de frustrare la nivelul opiniei publice pe relația cu Statele Unite și am avea o nevoie deosebită de un mesaj de încredere, de un mesaj de susținere ferm, de la Washington. Bineînțeles că România nu este nici pe departe una din acele țări care pot exporta terorism, ba, din contră, este o țară care a exportat securitate și stabilitate în Europa Centrală și de Sud-Est și în acest spațiu al Mediteranei de Est și al Porților Orientului, să spunem așa. Și, mai mult decât atât, să nu uităm riscul care poate apărea din perpetuarea pe termen nelimitat a acestei situații, respectiv succesul pe care ar putea să-l aibă propaganda rusească tot mai prezentă în România în ultimii ani și, mi se pare mie, tot mai agresivă și persuasivă în ultimii doi-trei ani, la nivelul opiniei publice și a mijloacelor de informare.

De aceea, cred că Statele Unite, indiferent că vorbim de administrație democrato-republicană, ar trebui să dea câteva răspunsuri de încredere și de fermitate în raport cu principalii săi parteneri europeni – și aici mă gândesc la acest flanc estic al NATO, la România și la Polonia, două țări care au arătat o loialitate, pot spune, chiar ieșită din comun în relația lor cu Statele Unite și în raporturile pe care le-au avut cu cea mai importantă democrație a lumii, în ultimii 15-20 de ani.