Viorel Arion

Mulțumesc, domnule președinte.

Nici nu și-a intrat primăvara în drepturi și deja șoselele patriei arată ca niște tranșee, pline de gropi chiar și acolo unde cu doar câțiva ani în urmă se turna asfalt, asfalt electoral. Este evident pentru toată lumea că șantierele deschise la repezeală, înainte de alegerile pentru Parlamentul European, au avut ca scop, în primul rând, obținerea unor procente electorale în contul partidelor aflate la guvernare. De asfaltul electoral turnat în grabă și pe soare, și pe ploaie s-a cam ales praful. Este suficient să faci câțiva kilometri pe șoselele reparate la sfârșitul anului trecut și să vezi ceea ce vede toată lumea: banii au fost irosiți, mai degrabă, în folosul unora, nu în folosul celor mulți.

Imaginea noastră, ca țară, pentru turistul care se aventurează să viziteze România și care face acest lucru cu un vehicul rutier este dezastruoasă. Niciodată nu am excelat la capitolul infrastructură, dar parcă imaginea României de astăzi nu este tocmai cea mai potrivită unei țări membre a Uniunii Europene.

Am tras mai multe semnale de alarmă cu privire la starea deosebit de proastă a infrastructurii din județul Hunedoara. Din păcate, nici celelalte județe din Regiunea V Vest nu stau mai bine decât județul Hunedoara din acest punct de vedere. Din nenorocire, lucrurile merg din rău în mai rău. În timp ce Guvernul pare preocupat, mai degrabă, să mai stoarcă niște taxe de la conducătorii auto, infrastructura rutieră este din ce în ce mai proastă.

În Programul de guvernare lucrurile stau foarte bine, există promisiuni frumoase care sună bine, dar care întârzie să fie puse în practică.

Am avut ocazia să vizitez Marocul acum câțiva ani, o țară aflată sub nivelul de dezvoltare al României, dar foarte ambițioasă. Guvernul acestei țări și-a propus să construiască 100 de kilometri de autostradă pe an și, de mai bine de cinci ani, acest angajament asumat de această țară este dus la îndeplinire.

În România, numărul de kilometri de autostradă realizat în 18 ani este mai mic decât cel realizat de Maroc într-un singur an. Nu mai vorbim de vecinii noștri din Ungaria, care și-au realizat, aproape în totalitate, o rețea de autostrăzi în anii de după 1989.

Dacă oamenii politici au putut să realizeze un pact pentru învățământ, un pact care să fie valabil chiar mai multe cicluri electorale, poate ar fi bine-venit și un pact politic pentru infrastructura României.

Vă mulțumesc.