Eugen Bejinariu

Mulțumesc, domnule președinte. O să încerc.

## Distinși colegi,

Declarația mea politică de astăzi se referă la modificările Codului fiscal, la ceea ce în spațiul public a fost denumit revoluție fiscală, și se intitulează „Noua paradigmă în relația angajat-angajator”.

Trebuie menționat din capul locului faptul că, în ultimele luni, în spațiul public au fost vehiculate scenarii și interpretări eronate referitoare la ceea ce pregătește Guvernul ca modificări ale Codului fiscal. Foarte mulți analiști, pseudospecialiști și alte voci, în fapt angajate politic, au alarmat populația, au încercat să ridiculizeze aceste măsuri și, mai ales, le-au corelat greșit cu prevederi ale programului de guvernare care se refereau la majorări salariale.

Cele mai multe dintre aceste voci au operat cu noțiuni pe care nu le stăpâneau și au indus în mod voit confuzii care să genereze nemulțumiri, fie în rândul angajatorilor, fie în rândul angajaților.

Dacă în cazul angajaților din mediul public lucrurile sunt clare și nu s-a putut genera suspiciunea că sumele ce reprezintă salariul net vor fi afectate, pentru mediul privat s-a perpetuat confuzia. Fie a fost vorba despre analiști care dezinformau în mod intenționat, fie a fost vorba despre voci care nu aveau cunoștință despre faptul că sunt trei noțiuni distincte: salariul net al angajatului, respectiv suma pe care acesta o primește efectiv în contul personal; salariul brut al angajatului, respectiv salariul net plus o serie de contribuții, taxe și impozite datorate statului de către angajat – acesta este ceea ce se numea în trecut, popular, salariul trecut în cartea de muncă; și, cea de-a treia noțiune, costul total al angajatorului legat de un angajat, respectiv salariul brut al angajatului, care este trecut în contractul de muncă, plus o contribuție pe care angajatorul o datorează statului.

Ce s-a schimbat? Fără a intra în detalii specifice, am să spun doar că s-au micșorat și s-au comprimat o serie de taxe și impozite, astfel încât în acest moment este posibil ca angajatorii să mărească salariul brut al angajaților, așa-numitul salariu din cartea de muncă, fără ca acest lucru să afecteze salariul net al angajatului sau costul total al angajatorului.

Cu alte cuvinte, sumele de care sunt în mod esențial interesați angajații și angajatorii, respectiv salariul net și costul companiei pentru angajat, nu s-au modificat deloc în sens negativ. S-a mai schimbat însă ceva, iar acest lucru este, de fapt, fundamental: angajații sunt acum conștienți de valoarea sumelor pe care fiecare dintre ei le datorează și le plătește statului. În plus, angajatorii răspund penal în cazul în care nu plătesc sumele reținute la sursă și datorate statului pentru fiecare angajat, iar angajații știu acest lucru. S-a schimbat, așadar, paradigma relației angajat-angajator, se schimbă o mentalitate trecută și acest lucru se numește progres.