Tamara Dorina Ciofu

Mulțumesc, domnule președinte.

Obiectul declarației mele de astăzi este: „Creșterea gradului de conștientizare a problemelor justiției juvenile în spațiul public și promovarea reformei legislative și a programelor de prevenire a delincvenței juvenile în România”.

## Stimați colegi,

Distinși parlamentari,

Tendințele de creștere a fenomenului de delincvență juvenilă în România reprezintă un aspect acut și problematic ale cărui efecte nu pot fi ignorate nici de juriști, sociologi sau psihologi, nici de factorii cu funcții de răspundere în domeniul aplicării legilor și al sancționării și resocializării minorilor delincvenți.

Pentru acest motiv, eforturile noastre, ca parlamentari, și ale practicienilor din acest domeniu trebuie să urmărească atât identificarea cauzelor și condițiilor care generează delincvența juvenilă în contexte și medii socioculturale diverse, cât și elaborarea unor programe de prevenire socială și penală și de tratament al minorilor care au comis fapte penale. Aplicarea măsurii închisorii și, implicit, a privării totale de libertate a minorilor delincvenți este considerată ca fiind ultima soluție și aplicată doar pentru delicte deosebit de grave.

Dincolo de cauzalitatea delincvenței juvenile și de intensitatea ei sporită, determinată de o serie de factori și condiții ce țin de scăderea solidarității sociale și diminuarea controlului comunitar, accentuarea fenomenului de sărăcie, disoluția unor instituții cu rol de socializare, creșterea numărului de familii și copii defavorizați, evoluția delincvenței juvenile a fost influențată, într-o oarecare măsură, de sistemul de sancțiuni prevăzut pentru minorii care săvârșesc fapte penale.

Alternativele la detenție sunt rareori folosite, iar instituțiile de detenție sunt adesea situate la mari distanțe de familiile și domiciliile minorilor.

Sistemul penal sancționează, în general, minorii delincvenți prin internarea lor într-o instituție de profil, centru de reeducare sau penitenciar.

Pe lângă funcția custodială, instituțiile penale au și rolul de a-i resocializa și reda societății pe cei care, la un moment dat, au încălcat legea penală. Atitudinea punitivă a oficialităților, vulnerabilitatea minorilor în instituțiile pentru adulți și lipsa conștientizării de către publicul larg și a interesului pentru aceste probleme fac dificilă dezvoltarea altor opțiuni.

În prezent, în România, există cinci centre de reeducare și penitenciare pentru minori și tineri: Centrul de Reeducare Buziaș, județul Timiș, Centrul de Reeducare Târgu Ocna, județul Bacău, Penitenciarul Găești, județul Dâmbovița, Penitenciarul pentru minori și tineri de la Tichilești, județul Brăila, și Penitenciarul pentru minori și tineri din Craiova.

În calitate de vicepreședinte al Comisiei pentru drepturile omului, culte și problemele minorităților naționale și de președinte al Comisiei pentru egalitate de tratament și nediscriminare, apreciez că este necesar ca, în perioada următoare, să facem o evaluare a situației actuale a posibilităților de formare profesională a minorilor aflați în centrele de reeducare și penitenciarele din România, precum și a calității actului educațional și recuperator în aceste instituții. Acest lucru servește la identificarea nevoilor reale de pregătire profesională a acestora și la dezvoltarea activității de prevenire a delincvenței juvenile din România, care este încă caracterizată de o serie de deficiențe, blocaje instituționale și, mai ales, lipsă acută de resurse.