Tamara Dorina Ciofu

## Mulțumesc, domnule președinte.

Obiectul declarației mele de astăzi este „Masacrul de la Fântâna Albă – tragedie națională”.

Masacrul a avut loc în Duminica Paștelui a anului 1941, când aproximativ trei mii de români, locuitori ai satelor de pe Valea Siretului, au încercat să se refugieze din Uniunea Sovietică în România.

Dacă la Katyn a fost vorba de execuția a peste 20.000 de ofițeri polonezi, aici avem de-a face cu un masacru premeditat al unor oameni neînarmați, care nu voiau decât să nu mai trăiască sub ocupație străină, fără a opune vreo rezistență armată.

De multe ori oamenii politici sau diplomații preferă să atribuie cuvintele „pragmatism” sau „încredere” relației dintre România și actuala Federație Rusă, moștenitoarea unei părți importante a teritoriului fostei Uniuni Sovietice, dar mai ales a poverii morale pe care Moscova o poartă pe umeri față de nedreptățile și crimele comise cu o cruzime fără margini asupra populației civile de către Armata Roșie și NKVD în teritoriile ocupate.

Poate aceste cuvinte ar trebui înlocuite cu „respect” și mai ales „scuze” față de atrocitățile și genocidul comise de trupele sovietice asupra românilor din teritoriile care au fost smulse țării în 1940, când Basarabia și Bucovina de Nord au fost cedate vecinului de răsărit.

Gestul cetățenilor români de la Fântâna Albă reprezintă un simbol spiritual al luptei românilor pentru păstrarea identității naționale în această parte a țării.

Este un moment trist. Ziua de 1 aprilie trebuie să ne trimită pe toți românii, oriunde ne-am afla, cu gândul la acei români curajoși care, în urmă cu 74 de ani, n-au vrut nimic mai mult sau mai puțin decât să își poată regăsi normalitatea revenind acasă.

Când mă gândesc la Fântâna Albă, mă cuprinde un gând de spaimă și de durere pentru că, în urmă cu 74 de ani, 3.000 de suflete au fost condamnate la moarte doar pentru că voiau să revină în țară, au plătit această jertfă pentru demnitatea neamului românesc.

Cred că este de datoria noastră să vorbim despre aceste lucruri pentru că s-a discutat foarte puțin și se cunosc foarte puține despre masacrul de la Fântâna Albă.

În acest sens, vreau să felicit organizația și asociația „Prietenii Basarabiei, Bucovinei și Ținutului Herța” pentru simpozionul organizat cu sprijinul primăriei orașului Darabani și a Prefecturii județului Botoșani, simpozion intitulat „Masacrele de la Lunca și Fântâna Albă – tragedie a neamului românesc”.

În acest sens, supraviețuitori ai deportării în ținuturile îndepărtate ale Siberiei și Kazahstanului au rememorat drama la care familiile lor și ei înșiși au fost supuși timp de patru ani.

Mă bucur că astăzi reușim aici, în Parlamentul României, să comemorăm românii care și-au dat viața pentru identitatea noastră națională.

Avem o țară bogată și mulți oameni săraci. Pentru a ieși din această situație, e nevoie de renaștere morală, de înțelepciune și de iubire de adevăr.