Valeria Diana Schelean-Șomfelean

## Mulțumesc, domnule președinte.

Obiectul declarației politice se referă la familia din România, care are nevoie de susținere reală, nu de definiții înguste.

În anul 1993, Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite a stabilit ca ziua de 15 mai să marcheze Ziua internațională a familiei.

La nivel internațional, în tema „Familii, educație și bunăstare”, se pune accentul asupra rolului familiilor și politicilor orientate spre familie în promovarea educației și a bunăstării generale ale membrilor lor. Se subliniază rolul familiilor în promovarea educației timpurii și a posibilităților de învățare pe tot parcursul vieții pentru copii și tineri.

În același timp, prin această temă se dorește să se sublinieze importanța tuturor membrilor din familie, indiferent că sunt părinți, bunici sau frați, precum și importanța educației părintești pentru dezvoltarea și bunăstarea copiilor.

În România nu există la acest moment un cadru instituțional satisfăcător dedicat conceperii și implementării unor politici publice pentru susținerea familiilor. Din cauza acestor deficiențe, cea mai grea situație este cea a familiilor tinere și active din punct de vedere profesional, adesea copleșite de nevoi, precum gestionarea carierelor profesionale, achiziția unei locuințe și alegerea momentului oportun pentru a aduce pe lume unul sau mai mulți copii.

Situația nu este ușoară nici în ceea ce privește bătrânii din familii. Familia nu este privită în ansamblu, nu este susținută în diferitele ei momente și nu există politici care să valorifice generațiile familiei, experiențele și culturile.

Per ansamblu, evaluând politicile sociale ale statului român dedicate familiei, în toate ipostazele sale, se poate constata că există numeroase inconsecvențe, o lipsă a unor forme de sprijin și tendința condamnabilă de a transfera numai către familii anumite responsabilități, de la îngrijirea copiilor sau căutarea unei locuințe până la susținerea persoanelor vârstnice.

Cred că statul român este deficitar și în legătură cu asigurarea unor șanse egale în viață pentru fiecare copil, valorificarea fiecărui talent, asumarea unor politici sociale destinate facilitării accesului la educație și la serviciile sociale pentru toate familiile.

În acest moment, există o dezbatere publică în România care se concentrează, din păcate, doar pe reglementare și definiții, dar care pierde din vedere esența, ideea de susținere reală a familiei din partea statului, de resetare a drepturilor tuturor membrilor unei familii.

Am respectat și respect dreptul constituțional al tuturor românilor de inițiativă legislativă în ceea ce privește modificarea Legii fundamentale. Respect și dorința acestora de a introduce în Constituție reglementări referitoare la faptul

că prin căsătorie se pot uni doar un bărbat și o femeie. Însă nu am susținut această inițiativă cetățenească de modificare a Legii fundamentale, pentru că, sincer, nu cred că putem pune semnul egalității între noțiunea de familie și cea de căsătorie. Cred că între acestea trebuie să fie o relație ca de la întreg la parte.