Sorin Avram Iacoban

Mulțumesc, domnule președinte.

Pentru stenogramă voi depune astăzi două declarații politice: una intitulată „Traian Băsescu, piratul care a naufragiat statul de drept”, iar cea de-a doua, pe care cu voia dumneavoastră o voi citi, se numește „Guvernul Victor Ponta demonstrează respect față de bugetari. O nouă lege a salarizării unice este imperios necesară”.

Dragi colegi,

Ceea ce s-a întâmplat între 2009 și 2012 nu trebuie să uităm niciodată, pentru a putea oferi generațiilor viitoare un exemplu negativ care nu mai trebuie repetat sub nicio formă. Dramele sociale generate de o guvernare absolut iresponsabilă – și mă refer aici la guvernarea Boc–Udrea–Băsescu – au lăsat urme adânci în mentalul colectiv, fiind susținute de o campanie premeditată de genocid social și de învrăjbire între cetățeni. Pacienții au fost învrăjbiți împotriva medicilor, copiii și părinții împotriva cadrelor didactice, tinerii împotriva pensionarilor, cetățenii împotriva polițiștilor, angajații din sectorul privat împotriva bugetarilor, totul pentru a se crea un climat social nesigur.

Scopul acestor măsuri a fost distragerea atenției de la furtul banului public și de la îmbogățirea, fără măsură, a actualilor membri ai noului PNL.

Punctul culminant a fost anul 2010 când, pe lângă numeroasele tăieri, a apărut și Legea salarizării unice, cu o campanie defăimătoare realizată de Traian Băsescu, care

declara, printre altele, că bugetarul e un om gras de 200 de kg, cocoțat în spatele unuia slab și subțirel de numai 50 de kg, reprezentat de economia reală. Băsescu și foștii lui colegi, parteneri la jaful public, care acum rescriu filosofia politică a noului PNL, au venit cu soluția unei „diete forțate” a bugetarului gras, tăind salariile tuturor angajaților din sectorul bugetar cu 25%, plafonând și sporurile, gratificațiile, primele, compensațiile și indemnizațiile, astfel încât salariul de bază să constituie majoritatea câștigului salarial. În filosofia fostei guvernări, la nivelul anului 2010, 500 de lei reprezenta un salariu decent, adică salariul pe care îl meritau atât profesorii debutanți, medicii rezidenți, cât și femeia de serviciu.

Conform Legii salarizării unice din 2010, raportul dintre salariul minim și cel maxim a fost de 1/15, cu 111 clase de salarizare. Însă, din cauza politicii de genocid social a Guvernului PDL, care acum se regăsește în formă aproape completă în actualul PNL, salariile nu au putut fi stabilite prin înmulțirea coeficientului de ierarhizare cu valoarea de referință, astfel încât salariul de bază a rămas cel dinainte de 2010, diminuat cu 25%, dar și cu sporurile, compensațiile, primele și indemnizațiile plafonate sau tăiate. Ce s-a întâmplat cu banii obținuți după diminuarea salariilor bugetarilor cu 25% ne va putea spune probabil DNA-ul, însă noi putem să înțelegem cu claritate tabloul social care a guvernat țara în perioada 2009–2012.