Cristina Ancuța Pocora

Mulțumesc, domnule președinte.

„Poporul vorbește, guvernanții nu au urechi să audă!”

Mă numesc Narcisa Casian și vreau să vă întreb: Cu ce am greșit eu și soțul meu că am făcut o facultate, că ne-am zbătut pentru a obține un serviciu mai bun?

Copilul sărac mănâncă cu șapte guri și al meu cu o singură gură?

Știți că soțul meu își mai dorește un copil, iar mie îmi este frică să-l mai aduc pe lume pentru că nu am ce să-i ofer?

Știți că am reînceput activitatea când bebelușul meu avea doar cinci luni de zile tocmai pentru că, dintr-o măsură populistă, fusese modificată indemnizația pentru creșterea copilului la 600 de lei?

Ce vină are copilul meu că părinții lui se străduiesc să muncească mai mult și mai bine? Știți că sunt zile când ajungem acasă atât de târziu încât îl găsim pe bebe, care acum are doi ani, adormit de către bonă? De ce? Pentru că părinții lui muncesc.

Sunt director economic în cadrul unei direcții de asistență socială și am avut surpriza să mi se răspundă la întrebarea: De ce ai făcut atâția copii dacă nu poți să-i crești? astfel: „Păi, doamnă, dacă noaptea-i lungă!” Fără comentarii. Eu, seara, când ajung acasă, adorm înainte de a pune capul pe pernă.

Ne-au băgat primăriile în concediu fără plată pe noi, asistenții persoanelor cu handicap. Ce este de făcut? Luăm salariu cu 100 lei diminuat. Este cazul Primăriei Petrila, județul Hunedoara. Ce este de făcut? Suntem bugetari atunci când trebuie să ni se ia banii, dar când angajații din primărie primesc al 13-lea salariu sau alte prime noi nu avem dreptul. Atunci ni se spune că nu suntem bugetari. Atunci de ce ne-au luat din bani?

Rușine! Oare ce este în mintea celor care l-au votat pe Băsescu? Asta numesc ei guvernare de dreapta? Știți ce reprezintă guvernarea de dreapta? Rușine! (Gabriela)

Doamnă Pocora, atunci când ieșiți la televizor, amintiți despre persoanele cu handicap sau despre asistenții personali care se zbat să trăiască de pe o zi pe alta. Vreau să aud cum puneți o întrebare publică domnului Boc sau domnului Băsescu, dacă Domniile Lor pot trăi cu indemnizație de handicap de 297 RON pe lună și eu cu salariu de 540 RON pe lună? Ce să nu dau copilului meu? Să nu mănânce? Să nu-i dau haine, să nu-i dau medicamente, să-l țin în frig? Întrebați-i vă rog pe acești domni. (Lili)

Mă numesc Ciprian și voiam să știu de ce, în țara asta, nu discută nimeni despre persoanele cu handicap și nevoile noastre. Poate un parlamentar sau politician trăi cu o indemnizație de 230 de RON pe lună? Nici măcar o televiziune nu discută despre noi. În Germania, o persoană cu handicap trăiește foarte bine. Aici, în România, statul nu ne ajută din cauză că nu prea mergem la vot, așa gândesc domnii parlamentari/politicieni. Eu încă gândesc pozitiv, că ceva tot se va întâmpla în bine. În orice caz nu pot trăi cu o indemnizație de 230 de RON. Ăștia sunt bani pentru o săptămână de mâncare, nu mai zic dacă ești și orfan, și trebuie să plătești o chirie, în plus și alte cheltuieli. Cum să trăiesc?