Anca Daniela Boagiu

## Mulțumesc, domnule președinte.

Prima întrebare este adresată doamnei Ancuța Gianina Opre, președintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.

În data de 12 mai anul curent am transmis o scrisoare prin care semnalam cazul unui cetățean, locuitor al sectorului 2, căruia nu i-au fost achitate încă despăgubirile care-i reveneau.

Domnul Dincă Marcel, cu domiciliul în București, Strada Pasului nr. 5, sector 2, semnalează o întârziere de mai bine un an în restituirea unei sume ce i se cuvine ca despăgubire, în baza deciziei pe care a primit-o și, de altfel, a depus-o.

Întrucât nu am primit răspuns la întrebare, și nici la scrisoare, în ciuda faptului că au trecut mai mult de 30 de zile, solicit, de data aceasta printr-o întrebare adresată de la tribuna Parlamentului, răspuns la întrebarea adresată, cu atât mai mult cu cât suma despăgubirilor se încadrează în acel cuantum care poate fi achitat în numerar către persoana despăgubită, respectiv domnul Dincă Marcel.

A doua întrebare este adresată domnului ministru Marian Sârbu, ministrul muncii, familiei și protecției sociale, doamnei Ileana Savu, președintele Autorității Naționale pentru Protecția Drepturilor Copilului, și domnului Bogdan Panait, președintele Oficiului Român pentru Adopții.

Obiectul întrebării se referă la un abuz sesizat la nivelul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 2, unde, printr-o măsură abuzivă luată de directorul adjunct al Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Sectorul 2, trei copii, Robu Alexandra, Tănase Ioana Georgiana și Andrei Florentina, au fost luați familiei de asistenți maternali, familie care avea grijă de ei și care îi avea în plasament. Justificarea a fost lipsa spațiului suficient creșterii și dezvoltării acestor copii, în ciuda faptului că ei se aflau de foarte multă vreme în această familie.

Pe fond, discutăm despre o măsură abuzivă datorată faptului că directorul direcției de asistență de la nivelul sectorului 2 s-a simțit lezat de o replică dată de unul dintre copii, care, de altfel, este și bolnav.

Personal, consider că nu astfel trebuie tratat un copil care are nevoie de îngrijire, cu atât mai mult cu cât familia solicită să capete înapoi în îngrijire copiii.

Ca urmare, adresez următoarele întrebări:

Care sunt măsurile pe care instituțiile pe care le conduc cei menționați le iau pentru a urgenta soluționarea acestei probleme?

Care sunt măsurile administrative care se pot lua împotriva conducerii Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Socială din sectorul 2?

Care este motivația pentru întârzierea soluționării dosarului de adopție pentru copilul Robu Alexandra?

Ce măsuri de ordin legislativ sau instituțional pot fi identificate pentru a împiedica repetarea unor astfel de abuzuri?