Paul Dumbrăvanu

Grupul parlamentar al Partidului Național Liberal susține adoptarea Proiectului de lege privind respingerea ordonanței de guvern.

Sigur, este o problemă amplă aceasta, având în vedere că Guvernul Ponta a stabilit în aprilie 2015, într-un mod cu totul netransparent și neconstituțional, printr-o ordonanță de urgență, că bunurile imobile confiscate pot fi atribuite instituțiilor publice, excluzând astfel societatea civilă și neținând cont de obligațiile stabilite prin Directiva nr. 2014/42 a Uniunii Europene privind înghețarea și confiscarea produselor provenite din săvârșirea de infracțiuni în Uniunea Europeană sau cele mai bune practici europene.

Ordonanța de urgență este redactată în grabă, fiind un exemplu de proastă legiferare. Ordonanța nu stabilește modul în care imobilele vor fi transparentizate, astfel încât instituțiile publice interesate să știe de existența lor, nu stabilește criterii pentru atribuirea imobilelor, scopurile limitative în care pot fi folosite, regulile de monitorizare a folosirii și întreținerii acestora post atribuire.

Nota de fundamentare este redactată sumar, incomplet și conține informații neadevărate.

Aceasta este o problemă foarte importantă, în legătură cu tot ceea ce înseamnă ordonanțe de urgență, având în vedere că în ultimii 11 ani există un număr de 1.600 de ordonanțe de urgență, în medie 141 de ordonanțe de urgență pe an sau una la 60 de ore, adică una la mai puțin de trei zile. Rezultă că în România, în ultimii 11 ani, statul s-a aflat în situații extraordinare, neobișnuite, ieșite din comun, din trei în trei zile. Adică din 60 în 60 de ore. Iar fiecare dintre aceste situații extraordinare a generat câte o ordonanță de urgență.

Este în mod evident neverosimil că statul român, stat democratic și membru al Uniunii Europene, a întâmpinat din 60 în 60 de ore, în ultimii 11 ani, situații excepționale, extraordinare, care i-au permis Guvernului ca tot din

60 în 60 de ore să ia locul Parlamentului și să legifereze prin ordonanțe de urgență.

Cred că este foarte important ca Parlamentul să rămână în rolul lui, acela de a legifera, iar Guvernul să se limiteze sau să înțeleagă ce înseamnă aceste situații de urgență.

Mulțumesc.