Adrian Moisoiu

Mulțumesc, domnule președinte, și mulțumesc și domnului secretar de stat pentru răspunsul pe care mi l-a dat.

Spun cinstit că așteptam – față de dânsul am o deosebită considerație –, dar așteptam ca astă-seară să vină aici, dată fiind problematica pe care o dezbatem, însuși domnul ministru. Probabil însă că domnul ministru trebuie să fie pe undeva pe sticlă, pe la vreun televizor, motiv pentru care neglijează răspunsul, pentru că întrebarea de bază cu care s-a terminat această interpelare a mea spunea: „Nu apreciați că acordarea Ministerului Sănătății Publice, prin Legea bugetului pe anul 2009, a unui buget de cel puțin 7% din PIB ar rezolva atât problemele legate de dotări cu aparatură de investigare modernă, cât și probleme care să modifice încurajator salarizarea întregului personal sanitar?”

Deci la această întrebare de bază n-am auzit răspunsul. Răspunsul și ceea ce am primit în scris este clar ce s-a făcut până acum. Dar ce s-a făcut până acum, în momentul când ne lăudăm că unui medic specialist maximum cât i se poate acorda este 1.700 de lei... 1.700 de lei nu reprezintă nici 500 de euro, iar el merge afară pentru 5.000 de euro. Păi, atunci este normal ca tânărul medic sau medicul care nu este chiar așa de tânăr, un medic de 40 de ani, în puterea vârstei și a experienței pe care o are, să plece în exterior. Și în felul ăsta medicii noștri sunt afară, iar bolnavii rămân aici în țară, domnule secretar de stat.

Asta vă rog să-i aduceți la cunoștință domnului Nicolăescu. Bolnavii noștri rămân în țară, în timp ce dânsul e pe la televizor și medicii sunt plecați în exterior. Ăsta este adevărul! Și atunci care este măsura pe care ați găsit-o? Păi, sigur că da, o să aducem medici din Republica Moldova și o să aducem medici chinezi sau medici arabi și se vor bucura și pentru cei 500 de euro cu care puteți să-i plătiți dumneavoastră.

Ăsta este un răspuns? Asta este o modalitate de a rezolva problema sănătății? Mă îndoiesc. Adică, nu mă îndoiesc, este clar că este pur și simplu formală și este pur și simplu o copilărie, pentru că cazurile de malpraxis care în clipa de față se tot amintesc prin mass-media sunt de fapt o dovadă a faptului că oamenii nu sunt cointeresați din toate punctele de vedere.

Unde este timpul când la admitere în facultățile de medicină erau câte 7–8–10 pe un loc? Astăzi, la admiterea în universitățile de medicină știți foarte bine că dacă se realizează unu pe loc, 1,2, 1,3 candidați pentru un loc. De fapt, aceasta vine și dovedește încă ceva, adică completează aici.

Iar un răspuns dat de domnul ministru la un moment de genul că „în Apus n-o să plece mai mult de 2.000” – cei care au plecat –, „pentru că ceilalți nu știu limba”, e un răspuns pur și simplu de râsul lumii, pentru că întrebarea vine și în felul următor: dar acești medici chinezi, acești medici moldoveni, acești medici arabi care vin încoace, care vor veni în țară, vor fi în stare să vorbească limba, să înțeleagă ei durerile și problemele pe care le au, simptomele pe care le vor prezenta pacienții români?