Mircea Grosaru

Mulțumesc, domnule președinte, și promit să mă încadrez în cele 3 minute regulamentare.

- Domnule președinte, Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi am intitulat-o „Învățământul românesc și timpul adevărului”.

Săptămâna aceasta reprezintă timpul adevărului pentru învățământul din România. Dacă ar fi să facem o scurtă analiză a acestuia în perioada ultimilor 20 de ani, putem trage o singură concluzie: pe an ce trece, învățământul românesc se degradează din toate punctele de vedere.

Este necesară așadar intervenția statului la toate nivelurile, pentru a opri degradarea unui sector cu care România se lăuda în Europa și în lume.

Cauzele pentru care s-a ajuns la această situație sunt multiple, însă să nu uităm că totuși competențele profesionale erau mult mai bine analizate decât în prezent, iar în ciuda libertăților generate de posibilitatea de a studia chiar și în străinătate, la ora actuală România este deficitară în ceea ce privește selecția unor persoane competente la nivelul tuturor sectoarelor de activitate.

Semnalele decăderii învățământului din România au fost destul de clare, iar de-a lungul celor 20 de ani de la revoluție s-au încercat soluții de tot felul, care mai de care mai încărcate politic și purtătoare de promisiuni de tipul celor prin care se spune că: „Vom mări pensiile”, „Vom mări salariile”, „Vom construi autostrăzi” și multe altele.

Toate au rămas doar promisiuni, de care cetățenii au uitat din 4 în 4 ani și au votat din nou la fel de prost.

A sosit momentul adevărului! A sosit momentul în care nu mai putem continua acest joc al așteptărilor! Nici în alte domenii, dar mai ales în învățământ.

Și ce vom face?

Probabil că vom continua cu „șpagă” la admitere, copiat sau plagiat la examene, lucrări de diplomă, de licență și master, eliberare de diplome fără acoperire în cunoștințe în așa-zisele „fabrici de diplome” gen „Spiru Haret” în care notele (toate mari și foarte mari) sunt date de computer, nu de către profesori, și multe altele.

Schimbarea acestor obiceiuri, însă, se va produce cu siguranță, și este inevitabil. După această grea perioadă de nesfârșită tranziție, prin care și alte țări au trecut și trec cu mai multă decență însă, sperăm că vor veni sau se vor întoarce vremurile adevăratelor reforme de calitate, care mulți ani au performat învățământul românesc. Tânjind, însă, după învățământul și reformele lui Spiru Haret, nu ne dăm seama că până și „el” s-a cam săturat să aștepte. De prea mult timp duce pe umeri această „povară” și este timpul să-i fie luată.

Vă mulțumesc.