Mircea Lubanovici

Mulțumesc, domnule președinte, și promit să mă încadrez în timp, să fiu mult mai scurt decât colegul meu, domnul profesor Stanciu.

Cu permisiunea dumneavoastră, domnule președinte, vin și eu astăzi, de 8 Martie 2011, și doresc să urez un călduros „La mulți ani!” tuturor femeilor și mamelor din România și din diaspora!

Doamnelor și domnilor deputați,

Declarația mea de azi reprezintă un semnal de alarmă asupra fenomenului infracțional al traficului de persoane care a căpătat o amploare îngrijorătoare în ultimul timp, numele României fiind asociat, din păcate, rețelelor de crimă organizată pentru exportul de ființe umane. Chiar recent s-a vorbit în presa internațională despre infracțiuni de trafic de persoane în Marea Britanie și Portugalia, având ca autori cetățeni români.

În acest sens, statisticile Organizației Internaționale pentru Migrație și ale Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa arată că traficul de persoane în țara noastră se păstrează la cote îngrijorătoare. Mai mult chiar, potrivit Raportului pe 2010 privind traficul de persoane al Departamentului de Stat al SUA, România este țara de origine, de tranzit și de destinație pentru bărbații, femeile și copiii traficați în special în scopul muncii forțate, precum și pentru femeile și copiii traficați pentru exploatare sexuală. Traficanții folosesc de obicei acte de identitate false și mituiesc personalul de frontieră. Mai recent, domnul David Batstone, cofondator și președinte al organizației „Not For Sale”, care luptă împotriva traficului de persoane, a declarat că organizația sa a identificat România drept centru internațional pentru sclavia modernă și că doar în cursul anului 2010 a intervenit în aproape 140 de cazuri de trafic de persoane. El mai susținea că poliția locală ignoră aceste infracțiuni, iar serviciile sociale pentru victime sunt practic inexistente.

Personal, consider că Parlamentul a făcut, din punct de vedere legislativ, ce trebuia pentru combaterea traficului de persoane. În acest sens, un exemplu este și sporirea pedepselor pentru infracțiunile conexe traficului de persoane prevăzute de Legea nr. 230/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane. Se știe că în același scop s-a înființat – în cadrul Parlamentului – și Grupul parlamentar pentru combaterea traficului de persoane din cadrul Comisiei pentru afaceri europene a Parlamentului României, pentru care există și Hotărârea Parlamentului nr. 18/2010 privind organizarea audierilor, în cadrul Grupului pentru combaterea traficului de persoane, ale reprezentanților instituțiilor publice cu atribuții în acest domeniu responsabile de aplicarea Hotărârii Guvernului nr. 1.654/2006 privind aprobarea Strategiei naționale împotriva traficului de persoane pentru perioada 2006–2010.

În acest context, îmi exprim convingerea că autoritățile guvernamentale trebuie să țină cont, în mai mare măsură, în aplicarea legislației pentru combaterea traficului de persoane, de importanța Cartei de acțiune orientate privind consolidarea dimensiunii externe a Uniunii Europene în ceea ce privește combaterea traficului de persoane și de Rezoluția nr. 1702/2010 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, intitulată „Acțiune împotriva traficului de ființe umane, promovând Convenția Consiliului Europei”, și să ia în considerare faptul că măsurile pentru combaterea traficului de persoane trebuie să pornească de la o abordare integrată și multidisciplinară, care să reunească atât prevenirea și combaterea, cât și protecția, sprijinul și asistența acordate victimelor, incluzând cooperarea consolidată dintre toți factorii interesați.