Sonia Maria Drăghici

Mulțumesc, domnule președinte. Sonia Maria Drăghici mă numesc.

În calitate de medic am să vă vorbesc acum și în calitate de reprezentant al Grupului parlamentar al PSD+PC.

Nu se poate ca în România secolului acesta să nu avem un pic de respect și un pic de demnitate în modul cum ne tratăm persoanele cu grave deficiențe sau persoanele aflate în slăbiciune fizică sau financiară sau socială.

În unanimitate, în Comisia pentru sănătate și familie s-a votat, și cred că nu la modul politicianist, majorarea acestei indemnizații pentru persoane cu handicap, având în vedere că lucrurile se vor întâmpla cu începere de la 1 ianuarie 2011.

Pe de altă parte, cu 15% se vor diminua și indemnizațiile persoanelor cu handicap, laolaltă cu celelalte pensii și venituri ale românilor, ceea ce înseamnă că noi nu putem să le asigurăm coșul zilnic acestor oameni. Acești oameni sunt dependenți numai și numai de ceea ce primesc de la stat. Ei nu pot să lucreze în altă parte, nu-și pot asigura venituri suplimentare.

Pentru a vă convinge de nevoia să susținem această inițiativă legislativă, vă spun că, în 1990, când am venit în contact cu primele fundații de caritate, care veneau din țările Europei Occidentale – de pildă, era Fundația samariteană Arbeiter Samariter Bund – ne-au adus lucruri alimentare: ciocolată și bunuri pe care noi nu le văzuserăm și nu le aveam pentru copiii noștri.

Ne-au spus atunci că sunt destinate copiilor instituționalizați de la Cighid și de la Ciutelec, bătrânilor și copiilor handicapați. Ei, bine, noi am rămas foarte uimiți și am spus: de ce nu sunt și pentru copiii noștri? Iar ei ne-au spus: nu, voi puteți să vi le procurați. Pe acești oameni trebuie să-i susțineți.

Un popor care nu-i respectă pe cei handicapați, pe cei bătrâni și pe cei fără posibilități, este un popor de nimic. Vreți să fiți un popor de nimic? Ei, bine, eu nu doresc ca România să aibă un popor de nimic.

Vă mulțumesc.