Mircea Dan Geoană

Mulțumesc, domnule președinte. Stimate colege și stimați colegi,

O foarte scurtă intervenție, pentru că, într-adevăr, opiniile au fost expuse și pozițiile taberelor politice sunt suficient de clare. Eu aș începe prezentarea mea cu ceea ce spunea domnul deputat, domnul vicepreședinte Ioan Oltean, acum câteva secunde.

Știm cu toții că referendumul din 2009, cel legat de unicameralism și de reducerea numărului de parlamentari, a avut o puternică componentă electoralistă. Și aceeași Comisie de la Veneția descurajează suprapunerea unor referendumuri pe teme de interes național cu scrutine naționale. Deci, de la început, această temă a fost – în opinia mea, cel puțin – o temă care a încercat să influențeze alegerile din 2009 pentru Președintele României, cu efect modest: 3 milioane de voturi – domnul Băsescu, 3 milioane – candidatul PSD, 2 milioane – candidatul PNL.

Dar ceea ce aș vrea să spun este că există o puternică fractură logică în teza susținută de domnul președinte Băsescu și de grupurile din opoziție, pentru că argumentul juridic cel mai puternic pe care domnul președinte și Grupul PDL l-au exprimat este, într-adevăr, cel legat de faptul că un referendum valabil derulat și exprimat ar trebui să aibă o putere obligatorie față de alți decidenți pe o temă similară.

În clipa în care domnul președinte vine și propune un al doilea referendum pe aceeași temă, cu același conținut, își anulează, pur și simplu, argumentul juridic, relativ solid, pe care demersul Domniei Sale se baza și inclusiv pe o parte a deciziei Curții Constituționale cu privire la aceste spețe. În clipa în care domnul președinte, din motive, încă o dată, electoraliste, revine cu un al doilea referendum pe același subiect își anulează, pur și simplu – și aici este fractura logică –, argumentul că acel referendum din 2009 ar fi opozabil și obligatoriu către terți.

Deci, dintr-o dorință de a reintra în joc politic, domnul președinte, ca și în 2009, anulează practic teza juridică, relativ puternică, pe care a susținut-o și o susțineți. Iar în condițiile în care la Curtea Constituțională cineva se va duce – când majoritatea va veni cu un proiect de revizuire a Constituției cu un Parlament bicameral și, poate, cu un număr de parlamentari un pic mai mare decât 300 –, în mod firesc, Curtea va spune: păi, dumneavoastră, cei care ați declanșat referendumul în 2009, sunteți cei care v-ați sabotat propriul argument juridic și constituțional.

Din punctul meu de vedere, este praf în ochi, este, pur și simplu, un exercițiu politic, așa cum a fost și prima dată este și acum. Și este păcat că teme atât de importante ne duc într-o discuție derizorie cu privire la o Românie tot mai aproximativă, o Românie în care, din păcate, nici lucrurile clare nu sunt clare și deciziile Parlamentului, ale poporului, ale Curții Constituționale sunt totdeauna subiect de interpretare.

Este profund greșit, pentru că, dacă se dorea, într-adevăr, susținerea tezei că poporul este suveran și că un referendum exprimat valabil produce efecte obligatoriu pentru oricine în țara aceasta, prin acest demers, domnul președinte și cei care-l susțin își anulează propria teză. Este, pur și simplu, o fractură logică pe care am dorit s-o prezint în fața dumneavoastră.