László Attila

Mulțumesc, domnule președinte. Stimate doamne și stimați domni,

Amendamentul pe care l-am formulat avea ca scop de a reglementa și de a rezolva o problemă, pentru că, dacă până acum am avut o lege extrem de liberală a audiovizualului, acest amendament avea ca scop de a asigura aceluia care lansează comanda să-și aleagă modul în care să-și facă publicitatea: direct cu televiziunile sau cu agențiile.

În altă ordine de idei, trebuie să vă spun că am avut o comisie extrem de interesantă și la audierile de la comisie am constatat că reprezentanții Consiliului Concurenței, la întrebarea adresată, dacă-și dau acordul, atunci ne-au adus la cunoștință că, între forma prezentată Consiliului Concurenței și forma adoptată de Guvern, există o mică neconcordanță.

La întrebarea adresată, dacă există riscul ca cineva să ajungă într-o poziție dominantă în urma acestor modificări, atunci răspunsul a fost „da”.

Dacă mergem un pic mai departe, atunci cred că ar fi interesant de studiat dacă rolul Parlamentului și, în cazul nostru, rolul Senatului este să ajungem într-o astfel de situație.

Îmi pun întrebarea: atunci când o instituție publică va ține o licitație pentru publicitate, atunci ce trebuie să scrie în caietul de sarcini? Nu sunt create condițiile de a limita accesul operatorilor din piață la această licitație? Acesta este rolul nostru? Sau rolul nostru este de a asigura un acces pentru toți operatorii din piață, și aici mă refer la peste 1.200 de agenții de publicitate sau – de ce nu? – la un număr de vreo 54–56 de televiziuni.

Pe de altă parte, și am să închei, trebuie să vă spun că tot ce înseamnă facturare, modul de facturare, ce trebuie să conțină o factură, este suficient de bine reglementat în Codul fiscal și există instituții dedicate pentru a controla aceste relații contractuale, respectiv modul de facturare a serviciilor. Nu cred că trebuie să introducem acest lucru în Legea audiovizualului.

Mulțumesc frumos.