Dumitru Bentu

Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Această convenție înlocuiește convenția din 5 octombrie 1961 privind competența autorităților și legea aplicabilă pentru protecția minorilor, precum și Convenția privind tutela minorilor, semnată la Haga la 12 iunie 1902.

Reafirmând importanța cooperării internaționale pentru protecția copilului, trebuie să nu se uite niciodată că interesul acestuia trebuie luat în considerare cu prioritate.

Era nevoie de un act normativ care să oblige statul, prin autoritățile sale competente, să ia măsuri de protecția persoanelor sau bunurilor copilului, dar să impună și o răspundere părintească pentru faptele minorilor.

Semnificația adoptării acestui proiect de ratificare a convenției este generată și de domeniile și subdomeniile în care această convenție operează și fără de care orice situație conflictuală cu care ne-am confrunta nu și-ar afla rezolvarea, pentru că unde legea nu distinge, nici interpretul nu poate s-o facă.

Astfel, era nevoie de reglementări care să vizeze atribuirea, exercițiul și restrângerea totală sau parțială a răspunderii părintești, precum și delegarea acesteia, răspundere aplicabilă până la împlinirea vârstei de 18 ani. Erau necesare norme care să reglementeze tutela, curatela și instituțiile similare, dar și atribuțiile oricărei persoane sau organism care are sarcina să se ocupe de persoana copilului sau de bunurile acestuia, să-l reprezinte sau să-l asiste.

Nu putea fi ignorată nici situația copiilor refugiați sau a copiilor care, din cauza tulburărilor interne din țara lor, sunt obligați să se deplaseze pe plan internațional. Toate aceste reglementări se regăsesc în Convenție și sunt elemente care se constituie în argumente pentru ca Grupul Partidului Social Democrat să susțină acest proiect de lege. Mulțumesc.