Nicolae Neagu

Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Acest proiect de lege, așa cum este intitulat și cum este prezentat – de fapt nu prea prezentat, pentru că domnul ministru nu ne-a spus decât că ar fi bine să-l acceptăm –, nu are în esență decât un singur punct, și anume că la nivelul Guvernului, la nivelul Comisiei Naționale de Prognoză, se mai înființează încă o instituție, ceva, care este definită, în cadrul acestui proiect de lege, drept Comisia „România 2040”.

_Nota bene_ a acestei comisii: este un organism consultativ, fără personalitate juridică. Cu alte cuvinte, o să facem, fără consens, o strategie politică de dezvoltare durabilă a României pentru anul 2040 și ne ascundem în spatele unui organism consultativ cu un caracter vădit sinecurist, de așa natură încât, eventual, atunci când intrăm în campanii electorale, să abordăm promisiuni pe care undeva, cândva, le vom modifica, mai ales că termenele de modificare ar fi o dată la trei ani de zile.

Noi nu credem că este o abordare corectă pentru a întreprinde o viziune, o perspectivă de dezvoltare economică și socială a României din jurul anului 2040, folosind un astfel de instrumentar.

În definitiv, Guvernul României, indiferent care ar fi el, guvern politic, așa cum îl avem în acest moment, al majorității dumneavoastră, PSD–ALDE, este obligat să facă și să refacă strategii sectoriale de fiecare dată când necesitatea există. Or, în acest moment chiar există.

Noi să înțelegem ce? Că în spatele acestei abordări vom accepta – dau un exemplu – să fim de acord ca proiectul privind finalizarea autostrăzii Sibiu–Pitești să fie făcut în 2027, pentru că așa vrea CNAIR-ul, iar dumneavoastră, majoritatea, Guvernul Dăncilă, acceptați? Să fim de acord că spitalele regionale ar fi, undeva, într-un grafic de realizare prin anii 2030? Să fim de acord că nu vom finaliza nici până în 2040 coridorul IV paneuropean sau coridorul VII paneuropean feroviar? Să fim de acord că nu știm încă să avem o strategie completă pe coridoarele navale sau pe aeroporturi sau aeroportuar? Să nu știm exact încotro ne îndreptăm sau că ne îndreptăm spre anii 2040, dar nu știm când vom termina cu toaletele, WC-urile publice în curțile școlilor din România? Să mergem la infinit în programe de PNDL-uri, pentru a amăgi oamenii de la țară că vor avea, undeva, în jurul anului 2040, apă și canalizare?

Eu cred că abordarea este profund incorectă.

În definitiv, instituțiile care sunt abilitate a gândi și a face o astfel de strategie sunt nonpolitice. Dacă am fi avut bunăvoința a întreba și a pune pe tapet o gândire în acest sens, pe care să o dezbatem public, pornind de la o viziune a Academiei Române, care ar fi poate cea mai îndreptățită până la noi, și a consulta complet întreaga societate civilă și cetățenii acestei țări..., am putea spune despre o strategie națională. Altfel, o strategie națională în afara consensului național și în afara discuției cu națiunea, nu este o strategie națională.