Daniel Olteanu

Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Am să încep discursul meu de astăzi cu un citat, și anume: „Aceasta este logica politicii de coeziune, cu cât ești mai bogat, cu atât primești mai puțin.” Sunt cuvintele doamnei Corina Crețu, comisar european pentru politică regională, în contextul unei vești excelente pentru România: alocarea din fondurile de coeziune va crește cu peste 7 miliarde de euro, în beneficiul României, în perioada 2021–2027.

Doamna comisar european oferă un exemplu grăitor și subliniază faptul că România, în rolul celui sărac, va primi

300 de euro pe cap de locuitor, în timp ce Olanda, în rolul celui bogat, va primi 13 euro.

Am ținut, stimați colegi, să accentuez modul în care înțelege Comisia Europeană să implementeze politica de coeziune, o abordare total diferită de a tuturor guvernelor de la București de-a lungul timpului. De ce? Pentru că guvernele de la București au denaturat înțelesul noțiunii de „coeziune” în așa măsură încât fondurile au ajuns tot la bogați, fiind luate de la săraci. Coeziune, pentru guvernele de la București, a însemnat ca, în domeniul marilor proiecte de infrastructură, din 100 de euro, săracii din Moldova să primească 1% – județul Vaslui aproape zero –, în timp ce regiunea București și județele bogate să aibă parte de miliarde de euro.

Suntem departe de Europa, stimați colegi, nu doar în ceea ce privește fondurile pe care le avem, ci mai ales prin modul în care le împărțim. Pentru că, dacă avem în vedere al doilea criteriu, suntem la nivelul unei dictaturi a bogaților.

Avem 7 miliarde de euro în plus între 2021 și 2027, iar punctul meu de vedere este că acest surplus trebuie să ajungă integral în Moldova și în regiunile sărace. Autostrăzile Moldovei, nu una, ci toate, inclusiv Tișița–Albița, au – fie și parțial – finanțarea asigurată, fiind timp până atunci să refacem toate studiile necesare, să finalizăm proiectele și documentațiile, inclusiv să se finalizeze procedura de atribuire a lucrărilor. Și nu doar autostrăzile, ci și Portul Galați, și canalul Siret–Bărăgan și multe altele.

Este revoltător modul în care, periodic, se anunță inițiative de mari proiecte de infrastructură propuse de Ministerul Transporturilor tot în București și în județele bogate. 1,4 miliarde de euro, și încă un miliard de euro, și încă 100 de milioane de euro... Asta în timp ce pentru o variantă ocolitoare – 28 de milioane de euro –, în lipsa căreia e strangulat un oraș de 60.000 de locuitori, Bârladul, am așteptat 40 de ani.

Vrem să dezvoltăm economic zonele lăsate în urmă sau vrem să susținem distracția cu banii săracilor? Facem stadioane în București pentru că vrem campionat european de fotbal în capitală. Foarte bine. Facem metrou în București pentru că vrem suporteri care să ajungă repede la aceste stadioane noi. Facem linie ferată pentru același eveniment fotbalistic, în timp ce pentru stânga Siretului avem o singură strategie: depopulare, sărăcire continuă. Asta arată că noi nu am învățat nimic din politica europeană de coeziune: mai mult pentru săraci, mai puțin pentru cei bogați.