Victor Cristea

Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi, bună dimineața!

Declarația mea politică este izvorâtă din situațiile grave din învățământul românesc și se referă la învățământul special și învățământul special integrat, care consider că sunt dileme ale educației românești.

Așa cum știm, procesul educațional desfășurat în cadrul învățământului special și special integrat este reglementat de următoarele legi: Legea nr. 1/2011 – Legea educației naționale, Legea nr. 448/2006 – Legea privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, Legea nr. 151/2010 – Legea privind serviciile specializate integrate de sănătate, educație și sociale adresate persoanelor cu tulburări din spectrul autist.

Din păcate, în ciuda tuturor acestor reglementări, integrarea copiilor cu elemente de autism în învățământul de masă este una extrem de anevoioasă, înregistrând probleme grave și agravante, pe care le putem concentra în câteva puncte esențiale:

– programa școlară nu este adecvată posibilităților intelectuale ale copiilor cu autism;

– nu există criterii de evaluare diferite;

– nu există un număr suficient de cadre didactice de sprijin, iar, în lipsa acestora, părinții asistă în permanență la ore, ei fiind singurii cu care copiii sunt dispuși să colaboreze.

– în clasele mai mici, colegii au tendința să copieze din comportamentul copiilor cu elemente de autism;

– integrarea acestor copii în învățământul de masă ar trebui să se facă în baza unei evaluări inițiale reale a gradului de autism, pentru a stabili dacă sunt integrabili sau nu, iar evoluția lor trebuie să devină subiectul unei monitorizări în timp a progreselor înregistrate.

Toate aceste concluzii semnalate anterior de cadre didactice și psihologi școlari din școli vasluiene mi-au fost confirmate recent de către un grup de părinți ai elevilor din clasa I de la Școala gimnazială „Ștefan cel Mare” nr. 5 Vaslui, care mi-au adus la cunoștință situația îngrijorătoare înregistrată în clasa respectivă. Dacă, inițial, părinții de bună-credință și-au dat acordul pentru integrarea copilului cu probleme severe, evoluția acestuia a fost una alarmantă, afectând în mod incontestabil procesul educațional al întregului colectiv. Cazuri similare există și în alte școli gimnaziale și în cine știe câte alte școli din țară.

În ciuda alternativei oferite în cadrul unităților școlare unde sunt organizate clase de învățământ special pentru copii cu cerințe educaționale speciale, există voci care insistă cu orice preț asupra integrării copiilor în învățământul de masă, de multe ori fiind ignorate recomandările comisiilor de specialitate. Regretabil este că, în astfel de situații, inspectoratul școlar a găsit vinovatul, învățătoarea pe care a muștruluit-o bine că nu se achita de sarcini.

Aspectele pe care vi le prezint sunt susținute și de concluziile studiului publicat în urmă cu câteva zile, intitulat „Cartea albă a psihopedagogiei speciale”, realizat la nivel național de către Departamentul de Psihopedagogie Specială din cadrul Facultății de Psihologie a Universității clujene. Concluziile acestui studiu spun foarte clar că învățământul special este mai adecvat nevoilor copiilor cu dizabilități decât celui de masă. De asemenea, studiul relevă că este bine ca integrarea acestor copii în învățământul de masă să se facă în măsura în care este posibil în mod real. Cred că Ministerul Educației Naționale trebuie să țină cont de aceste recomandări și să nu dea avizul de funcționare pentru astfel de clase numai pentru că este o directivă europeană. Nu precizează directivele europene alterarea învățământului pentru cazuri nedorite, fără discuție, în afara voinței oamenilor pentru astfel de cazuri grave, dureroase, cu astfel de copii.