Ioan Stan

Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Cică să te ferească Dumnezeu de adormirea rațiunii, pentru că, în timp ce ea, amărâta, rațiunea adică, strânge perna în brațe, se găsesc unii, profită și nasc monștri. Că au plăcerea să-i nască e, până la urmă, treaba lor, dar – vedeți dumneavoastră? – își lasă progeniturile în grija și pe spinarea noastră, cei siliți, fără vină, la ascultare și conformare ca niște cobai.

Să nu bănuiți, Domniile Voastre, că sunt vorbe goale. Asistăm, cu adevărat, la nașterea unui monstru! Cum altfel s-ar numi ceva ce nu are cap și nici picioare, sau, dacă vreți, nu are nici rădăcini și nici lăstare noi și cum altfel am putea descrie ce va rămâne dintr-un popor căruia i se ard rădăcinile, adică pensionarii, și i se retează lăstarii tineri, copiii, adică viitorul!

Acest lucru se pune la cale în aceste zile în care aflăm, oripilați, din gura unui consilier al prim-ministrului, că mămicile nu pot fi exceptate de la sacrificiul național pe care îl plănuiesc guvernanții noștri și la care au datoria să participe și ele, cică din solidaritate. Nu știu de ce calificare ne bucurăm în ochii acestei doamne consilier a premierului, dar mă cutremur că presupus profesionistele afirmații vin din gura unei femei.

Adică mămicile sunt cele solidare, iar copiii lor n-au nici în clin, nici în mânecă cu asta. Cu alte cuvinte, indemnizația pentru creșterea copilului se diminuează drastic pentru a nu exista „discriminări” și nu sunt afectate decât mămicile. Dar ele, care și-au lăsat în așteptare realizarea profesională, perfecționarea oferită de practică și câte altele ce alcătuiesc viața unei femei respectabile pentru a fi mame adevărate, nu mai au alte surse de venit în sprijinul creșterii copilului pe care l-au adus pe lume. În cazul familiilor monoparentale, chiar nu există alte resurse financiare dacă părintele a optat pentru concediul de până la doi ani pentru creșterea copilului mic.

Prin ce minune n-ar fi afectați copiii de reducerea de la o indemnizație de 2.200 lei la una de 600 lei și ce ar trebui să facă mamele lor, părinții în general, pentru a atenua, fie și parțial, efectele retezării ajutoarelor oferite de stat. Și, până la urmă, cu ce câștig s-ar alege vistieria prost gospodărită de cei care ne obligă la solidaritate cu cine ne-a sărăcit de pe urma unui atare demers?

Un studiu al Ministerului Muncii, realizat pentru primul trimestru din 2009, arată că peste 80% dintre părinții plătiți de stat au un venit mai mic sau egal cu 706 lei și, prin urmare, primesc o indemnizație de 600 lei. La polul opus, doar 0,28%

dintre ei primesc indemnizația maximă de 4.000 de lei. Asta înseamnă, cu toată creșterea înregistrată de procentul părinților cu indemnizații mari din martie 2009 până în martie 2010, că economia la bugetul de stat nu poate fi substanțială, având în vedere faptul că părinții bine plătiți nu renunță la serviciu.