Cornel Ștefan Bardan

Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează „Călin Popescu-Tăriceanu — demisia de dezonoare”.

Acum o săptămână, în declarația mea politică intitulată: „Remeș transformă fermierii români în victime ale Guvernului liberal”, ceream demiterea de urgență a ministrului de atunci al agriculturii, Decebal Traian Remeș, din cauza gravelor nereguli constatate în funcționarea acelui minister, și atenționam totodată asupra posibilității activării clauzei de salvgardare pentru agricultură de către Comisia Europeană.

Trebuie să remarc că în orice țară civilizată, atunci când un subaltern comite un lucru rău, șeful este responsabil alături de el. Este de la sine înțeles că șeful, adică cel care i-a acordat credit și l-a numit într-o poziție atât de importantă, își asumă până la capăt actele subalternului.

La noi această regulă de bun-simț nu se aplică. Primulministru Călin Popescu-Tăriceanu nu are vreo intenție să își onoreze statutul de șef și să demisioneze. Dânsul s-a mulțumit să îi ceară demisia ministrului Decebal Traian Remeș, ca și când acest lucru ar fi suficient pentru a rezolva criza fără precedent în care a fost târâtă instituția Guvernului. Oare nu știa Tăriceanu despre păcatele celui pe care l-a promovat?

O Europă întreagă a văzut un ministru al României mânjindu-se pe mâini și profitând grosolan de poziția pe care o avea. A văzut corupția în forma ei cea mai gravă, o corupție de București, în care comisioanele se încasează fără jenă, public, la terasă.

Pentru o clipă, cetățenii au întrezărit imperiul șpăgii camuflat sub pulpana Guvernului. Au întrezărit mecanismul după care se conduc treburile publice și au văzut care este cealaltă față a unor politicieni.

Domnul Călin Popescu-Tăriceanu ar fi trebuit să demisioneze din onoranta funcție de prim-ministru al României și numai la simplul gând că a strâns, în fiecare dimineață, mâna cu care Decebal Traian Remeș a luat plicul cu bani. În schimb, el se face că nu vede hoția care a ajuns în apropierea sa, în ministere, și crede că soluția ține nu de eliminarea corupției din interiorul anturajului său, ci de desființarea Comisiei speciale prezidențiale pentru analiza sesizărilor cu privire la săvârșirea unor infracțiuni de către miniștri sau foști miniștri. Toleranța pe care Tăriceanu a manifestat-o orbește față de Decebal Traian Remeș — ocupat cu altceva decât treburile ministerului — face ca România să fie la numai un pas de clauza de salvgardare, din cauza problemelor apărute în sistemul de plăți în agricultură al României.

Iată că sunt afectate chiar interesele imediate ale României. De aceea, îi cerem primului-ministru demisia de dezonoare, pentru că „scandalul Remeș” nu este unicat. Acesta este al treilea subaltern al lui Tăriceanu de care se interesează procurorii, după Tudor Chiuariu și Paul Păcuraru. Mulțumesc.