Florica Cherecheș

Mulțumesc.

Domnule președinte,

## Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi se numește „Adopția, miracol și agonie”.

Adopția, un subiect sensibil și emoționant, a fost adus în atenția tuturor cu ocazia zilei de 2 iunie, zi ce se dorește a fi declarată Ziua Națională a Adopției.

2 iunie reprezintă pentru mulți o zi miracol, o zi în care adopția este celebrată nu ca un act de caritate, ci ca o cale firească de a deveni părinte, o zi menită a crește gradul de

conștientizare asupra realităților cu care se confruntã copiii din sistemul de protecție specială și a nevoilor lor de a avea o familie permanentă.

În această zi, în întreaga țară au avut loc manifestări care au tras un semnal de alarmă asupra dificultăților pe care le întâmpină persoanele care doresc să adopte și asupra dramei copiilor abandonați, care trăiesc lipsiți de iubirea unei familii. Este incredibil că, în prezent, există un număr semnificativ de copii care nu au nici măcar o identitate!

În Oradea, am participat pe data de 2 iunie la o astfel de manifestare organizată de Asociația părinților adoptivi, cu ocazia căreia părinți adoptivi și cupluri care doresc să adopte au discutat împreună cu reprezentanți ai unor instituții de profil pașii concreți care se fac în vederea adopției, dar și piedicile care stau în calea acestui proces.

Statisticile ne arată că, la sfârșitul anului 2012, peste 55.000 de copii erau parte a sistemului de protecție specială, din care doar 1.900 au fost declarați adoptabili.

Anul trecut, 1.474 de copii au fost abandonați de familii în maternități, secții de pediatrie sau alte secții de spital, adică patru copii au fost abandonați în fiecare zi.

Din păcate, rata adopțiilor nu este la fel de mare, un număr foarte mic de copii reușind să-și găsească locul în sânul unei familii iubitoare, fapt datorat unor prevederi legale care nu răspund adecvat și cu celeritate problematicii, și nu din cauza inexistenței unor familii care să poată oferi dragoste acestor copii.

Situația copiilor abandonați și modificarea cadrului legislativ cu privire la regimul adopției trebuie să devină o prioritate pentru noi, deoarece legislația actuală este ineficientă, deschide ușa unor „forme de îmbogățire” a unor așa-ziși părinți și rude ale acestor copii, întregul proces de adopție „demotivându-i” pe părinții adoptatori din cauza termenelor lungi de reacție și a interpretărilor aleatorii ale instituțiilor statului implicate.

Mă bucur să văd că parlamentarii și organizațiile neguvernamentale lucrează împreună pentru a îmbunătăți cadrul legislativ al regimului adopției și mă alătur și eu acestor demersuri pentru a îmbunătăți cadrul legislativ care vine în sprijinul copiilor abandonați.

Este nevoie să acționăm urgent și cu responsabilitate pentru a oferi șansa copiilor care sunt lipsiți de ocrotirea unei familii naturale să beneficieze cât mai curând de una adoptivă.