Alexandru Mocanu

Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Declarația mea politică din această dimineață am intitulat-o „Cine lustrează Legea lustrației?!”.

La 27 februarie 2007, de la acest microfon, într-o declarație politică întrebam unde este Legea lustrației, pentru că trecuse deja un an de când Senatul României, în calitate de primă Cameră sesizată, dezbătuse inițiativa legislativă privind Legea lustrației.

Ea a ieșit din Senat, ce-i drept, cu chiu cu vai și cu multe petice cusute ostentativ cu ață albă, dar a ieșit în mai 2006 și a fost trimisă spre dezbatere și adoptare Camerei Deputaților, în calitate de Cameră decizională.

Constat din nou, cu surprindere, că, iată, peste puțin se împlinesc 2 ani de când acest proiect de lege zace în sertarele Biroului permanent al Camerei Deputaților, pentru că nu există voința politică reală, nu doar declarativă, pentru adoptarea acestei legi. Mărturisesc că, din acest punct de vedere, nu contez pe sprijinul membrilor P.R.M., care s-au pronunțat fără echivoc împotriva acestei legi.

Mă surprinde, însă, amnezia care i-a cuprins brusc pe membrii Partidului Național Liberal din Biroul permanent, domnii Dan Radu Rușanu și, mai ales, Bogdan Olteanu, pentru că partidul Domniilor Lor s-a declarat categoric în favoarea unei astfel de legi.

Ce să înțeleg și, mai ales, ce să înțeleagă cetățenii acestei țări, că Partidul Național Liberal, să folosesc o sintagmă dragă domnului Bogdan Olteanu, și-a luat vorba înapoi și nu mai susține ori au abandonat această lege? Că reprezentanții de astăzi ai istoricului P.N.L. au uitat de înaintașii lor, care au putrezit ori au suferit cumplit în închisorile comuniste?!

În urmă cu un an, în declarația din 27 februarie 2007, întrebam: cine dorește să trimită în Parlamentul European persoane care, altfel, ar putea intra sub incidența acestei legi?! Astăzi, după încă un an, întrebarea rămâne în continuare valabilă, pentru că în următoarele 20 de luni ne așteaptă patru rânduri de alegeri: locale, generale, europarlamentare și prezidențiale.

Astăzi, sunt aproape convins că, pentru adoptarea acestei legi, în Parlament nu există o majoritate reală care să o susțină și în fapt, nu doar în vorbe.

Doresc ca domnul Bogdan Olteanu să mă contrazică și uzând de prerogativele funcției sale să introducă acest proiect de lege în dezbatere în procedură de urgență, așa cum a făcut în mai multe rânduri când a avut interes, de pildă în multele încercări de modificare a Legii referendumului.

Mă tem, însă, că nu poate. Și nu poate pentru că, sunt convins, ținerea la sertar a acestui proiect de lege face parte din „pachetul” negociat cu P.S.D., încă din decembrie 2006, în cadrul a ceea ce toți analiștii numesc „Frăția P.N.L.-P.S.D.”

Este adevărat că negocierea s-a făcut cu Viorel Hrebenciuc, și nu cu Mircea Geoană, dar acest fapt este lipsit de semnificație, atâta timp cât s-a dovedit că domnul Geoană nu conduce P.S.D.-ul decât pe hârtie.