Mihăiță Găină

Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi se referă la problema dispariției copiilor și se numește: „Să le acordăm copiilor noștri mai multă atenție”.

Stimați colegi,

Este dificil să ne facem mai mult timp pentru noi înșine și pentru propriile noastre familii, indiferent dacă lucrăm în Parlamentul României, în bănci, pe șantiere sau oriunde în altă parte, în țară sau peste hotare. La orice nivel ne-am situa din punct de vedere profesional, avem din ce în ce mai multe griji și responsabilități, pentru că trăim într-o societate în care răbdarea a ajuns doar un concept asimilat de prea puțini oameni.

Multe familii suferă din aceste cauze, însă cei mai afectați de absența părinților sau de neglijența manifestată de aceștia sunt copiii. Scăpați de sub supraveghere sau văduviți de afecțiunea de care au nevoie, mulți dintre minori ajung să fugă de acasă ori sunt dați dispăruți. Procentul este îngrijorător de mare, dar și mai trist este faptul că mulți dintre copiii plecați de acasă în mod voluntar au sub zece ani.

Direcția de investigații criminale din cadrul IGPR informează că, în perioada 15 mai 2014 – 15 mai 2015, în țara noastră au fost raportate 3.736 de dispariții în rândul copiilor. Din fericire, majoritatea acestora, respectiv 3.733, au fost deja găsiți, celelalte cazuri sunt nesoluționate, dar cercetările continuă.

Stimați colegi și dragi români,

Țin să subliniez că dintre acești minori care au fugit de acasă 129 au vârste mai mici de zece ani, 1.093 au vârsta cuprinsă între 10 și 14 ani, iar 2.511 au 14 ani.

Potrivit acestui organism, în peste 94% dintre cazurile de dispariție a minorilor este vorba despre plecări voluntare. Totuși, cele mai multe sunt înregistrate în rândul adolescenților. Copiii pleacă intenționat de la domiciliu sau din centrele de ocrotire pe o perioadă nedeterminată.

Principalele motive care-i determină pe copii să-și părăsească familia sau centrele de ocrotire sunt: neglijarea, lipsa de supraveghere, conflictele, abuzurile, lăsarea în grija bunicilor sau a altor rude odată cu plecarea susținătorilor legali – aparținătorilor legali – la muncă în străinătate, lipsa comunicării cu părinții, lipsa de educație, abandonul școlar și influența anturajului negativ, consumul de alcool și substanțe halucinogene sau situația economică a familiei.

La nivelul Uniunii Europene, conform datelor furnizate de Federația Europeană pentru Copilul Dispărut și Exploatat Sexual, procentul plecărilor voluntare, din totalul disparițiilor în rândul copiilor, este mult mai mic, respectiv 51%.

De asemenea, vârsta adolescenților care aleg să-și abandoneze familiile sau tutorii este mult mai ridicată decât la noi. Majoritatea celor care formează această categorie au între 15 și 16 ani.

Întrebarea legitimă care rezultă de aici este cum putem preveni și interveni asupra consecințelor acestui fenomen.