Florică Ică Calotă

Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi se numește „Relansarea zootehniei – o necesitate”.

Zootehnia a constituit, încă din timpurile preistorice, una din cele mai importante îndeletniciri ale precursorilor noștri, primind în răstimp rolul major economic, social și

al statorniciei noastre ca popor. Strămoșii noștri, traco-geții și dacii, manifestau o mare dăruire pentru păstorit și agricultură, acestea fiind principalele mijloace pentru obținerea hranei și a bunăstării.

Se spune că la începutul facerii lumii, când Dumnezeu a creat omul, imediat a creat și animalele, încât oamenii să aibă și companie și folosință.

Zootehnia constituie și astăzi un segment de mare însemnătate economică și socială, cu o structură specifică în domeniul agriculturii. Evoluția oscilantă a acesteia, în ultimii 25 de ani, a condus la scăderea drastică a efectivelor de animale și a randamentelor obținute.

Aceste scăderi au fost de-a dreptul catastrofale și greu de recuperat, mai ales la bovine, specie la care, practic, efectivul s-a redus la jumătate, de la 6,5 milioane capete în 1989. Ciclul de refacere fiind de 3-5 ani între generații, acest lucru determină ca durata de revenire la normal să fie foarte lungă.

România, una dintre forțele mari ale Europei în domeniul zootehniei, a ajuns importatoare de produse animaliere, deși prin tradiție este una dintre țările continentului cu condiții ideale pentru creșterea tuturor animalelor domestice. Ea dispune de peste 4,8 milioane ha de pajiști, care, prin măsuri de îmbunătățire a acestora și printr-o exploatare normală, pot asigura hrana pentru cel puțin 8 milioane de bovine și peste 20 de milioane ovine, în timp ce în zonele de șes se pot produce furaje concentrate pentru alte 16-18 milioane de porcine. Pentru păsări, nici măcar nu există limită în ceea ce privește dimensiunea resurselor de hrană.

De aceea, orice strategie care își impune relansarea zootehniei românești trebuie să pornească de la realitatea că România prezintă, în comparație cu țările vecine, și nu numai, avantaje incontestabile, concretizate în deținerea unor resurse furajere a căror utilizare în zootehnie nu afectează în niciun fel disponibilitatea de produse vegetale destinate hrănirii populației. Oricât de mult optimism avem în acest moment cu privire la relansarea zootehniei, trebuie să se înțeleagă că acest proces nu este nici simplu, nici ușor și nici nu se poate realiza foarte repede.

Dacă acum s-ar lua măsuri excepționale de relansare a zootehniei, printr-un sprijin masiv din partea Uniunii Europene și a statului, roadele acestora s-ar putea vedea doar peste 8-10 ani.

Potențialul agricol al României încă reprezintă o premisă solidă pentru dezvoltarea agriculturii și zootehniei românești.

Deputat Ică Florică Calotă, PC–PLR, Teleorman. Vă mulțumesc.