Constantin Adăscăliței

Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi face trimitere la Strategia națională pentru tineret 2014–2020.

Știm cu toții că Ministerul Tineretului și Sportului a lansat în vara anului 2013 în dezbatere publică Strategia națională pentru tineret pentru această perioadă mai sus amintită, prima inițiativă de asemenea anvergură a ministerului de resort.

La nivel programatic, documentul își propune să identifice și să prioritizeze direcțiile de acțiune în cele mai importante domenii legate de tineret: munca, antreprenoriatul, cultura, educația și sportul.

Am salutat încă de anul trecut acest demers și am participat la toate dezbaterile și consultările publice pe teme de tineret care au fost organizate în județul Iași.

Mai mult, am organizat împreună cu parteneri din societatea civilă dezbateri cu tinerii din comunele Colegiului nr. 3, zonă rurală pe care o reprezint în Parlamentul României.

Astăzi, în calitate de ales al tinerilor din aceste comune, dar și de fost sportiv de performanță și președinte fondator al unui club ce aduce și astăzi medalii europene și mondiale, cu rezultate remarcabile în plan intern și internațional, doresc să formulez unele concluzii în sprijinul strategiei menționate anterior.

Să nu uităm că spiritul acestui document stă în edificarea acelor direcții de acțiune care să rezolve problemele cu care se confruntă în mod special tinerii.

Cu siguranță că cele mai grave probleme le au tinerii din mediul rural, probleme pe care le-am putea sintetiza în sintagma „acces limitat” către cele mai multe din necesitățile și oportunitățile moderne.

Cele mai grave plângeri pe care le au tinerii din mediul rural se referă la integrarea anevoioasă în câmpul muncii și la lipsa locurilor de muncă din zonele natale. Cei care doresc să muncească sunt nevoiți fie să practice agricultura de subzistență învățată de la părinți, fie să migreze către orașele din jur sau în străinătate. Aceasta este explicația și pentru zonele părăsite de tineri, cu populație îmbătrânită, de peste tot în România, un fenomen care aproape a dezrădăcinat o generație, cei care au acum vârsta între 30 și 40 de ani.

A doua mare piedică pe care o au tinerii din România se referă la construcția sau achiziționarea unei locuințe.

A treia direcție unde am identificat probleme în rândul tinerilor este educația și sportul. În mediul rural, mulți tineri sunt nevoiți să abandoneze școala imediat după absolvirea învățământului obligatoriu, în timp ce accesul la o educație superioară este privilegiul familiilor înstărite.

De sport aproape că nu mai poate fi vorba, deoarece, cu excepția orelor școlare, cluburile sportive care existau odinioară în mediul rural au dispărut în proporție de 90%.

În Strategia pentru tineret 2014–2020 am văzut identificate mai multe direcții de acțiuni, fundamentate de numeroase cercetări sociologice și bazate pe principii moderne europene: integrarea pe piața muncii, formarea continuă, stimularea voluntariatului și a culturii participative, combaterea oricărei forme de discriminare.