Paul Dumbrăvanu

Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Declarația mea politică are legătură cu palatele și cluburile copiilor.

Așa cum bine știți, acestea sunt unități de învățământ de stat, specializate în activități extrașcolare, în cadrul cărora se desfășoară acțiuni instructiv-educative specifice, prin care se aprofundează și se diversifică cunoștințe, se formează, se dezvoltă și se exersează competențe, potrivit vocației și opțiunii copiilor, și se valorifică timpul liber al copiilor prin implicarea lor în proiecte educative. Aceasta este, cel puțin în teorie, definiția palatelor și cluburilor copiilor. În practică, aceste instituții reprezintă mult mai mult, atât pentru cei mici, cât și pentru părinți.

De cele mai multe ori sunt locurile unde copiii leagă prietenii, unde socializează și se apropie de alți copii, unde își formează nu doar bazele cunoștințelor într-un anumit domeniu, ci chiar bazele personalității.

Pentru părinți reprezintă locul unde își pot vedea copiii crescând într-un mediu primitor, dezvoltând abilități deosebite. Îi pot vedea transformându-se în mici oameni mari, capabili să înțeleagă fenomene din cele mai diverse, pornind de la artă și până la științele exacte.

Deși activitatea din palatele și cluburile copiilor debutează odată cu începerea anului școlar, în perioada vacanțelor școlare, în Palatul Național al Copiilor din București, în palatele și cluburile copiilor se desfășoară activități educative, prevăzute în calendarul clubului de vacanță, stabilit de fiecare palat și club al copiilor în parte.

Din păcate, în România copiii care beneficiază de tot ceea ce au de oferit aceste instituții de învățământ sunt preponderent cei din mediul urban, din reședințele de județ și din municipiul București, întrucât, deși prevederile legale reglementează înființarea clubului copiilor și în alte localități