Antoneta Ioniță

Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Declarația politică de astăzi se intitulează „Când PSD face opoziție la PSD”.

Recunosc, sunt nouă în Parlamentul României. Sunt la primul mandat și mi-am propus ca în acești patru ani să contribui, prin experiența pe care am căpătat-o în activitatea desfășurată, la bunul mers al sistemului medical din România.

În același timp, sunt atentă la tot ceea ce înseamnă declarații și strategii politice, asta pentru că vreau să învăț din experiența colegilor cu mai multe mandate. Multă lume mi-a spus că politica se învață la locul de muncă: „stai, asculți, faci conexiuni și vei înțelege, în timp, cu ce se mănâncă politica”.

Zis și făcut! Am fost atentă să urmăresc tot ceea ce are legătură cu Ministerul Sănătății și cu Casa Națională de Asigurări de Sănătate.

Am ascultat declarațiile colegilor, atât din coaliția de guvernare, cât și din opoziție.

Având expertiza anilor petrecuți la UPU Brăila, experiența anilor petrecuți alături de pacienții mei, am ajuns la concluzia că actualul ministru al sănătății este unul foarte slab. Un ministru fără viziune, fără experiență managerială, cu mari lacune profesionale, cu mari semne de întrebare în ceea ce privește doctoratele pe care le are.

Am cântărit atât argumentele celor care laudă activitatea Domniei Sale în Ministerul Sănătății, cât și acuzațiile celor ce se află în opoziție și care, trebuie să spun asta, coincid cu punctele mele de vedere.

A urmat o moțiune adresată domnului Bodog, care nu a avut însă voturile necesare pentru a trece.

Am înțeles atunci: parlamentarii din coaliția de guvernare au majoritatea și au votat în bloc pentru susținerea colegului lor social-democrat.

Că au venit unii dintre PSD-iști, de profesie medici, care m-au felicitat pentru discursul avut, spunându-mi că sunt de acord că ministrul nu este bun, dar că au votat cum le-a cerut partidul, este un soi de comportament care face parte din felul în care încă învăț „cu ce se mănâncă politica”.

Problema a apărut zilele trecute, când am văzut un mare șef al PSD, fost ministru și la transporturi, și la interne, un fel de lider nedeclarat al grupului de la Cluj, care a declarat pe un post național de televiziune că ministrul sănătății este cel mai slab membru al Guvernului și că nu înțelege ce caută pe acea funcție.

În acel moment am devenit confuză.

Ioan Rus spune că ministrul Bodog nu are ce căuta pe acea funcție. Păi stau și mă-ntreb: cum a ajuns domnul Bodog ministru? Nu a fost susținut de PSD-iști? Poate că nu a fost susținut de către toți PSD-iștii, dar atunci se pune întrebarea: de ce nu au dat un vot în favoarea demiterii acestuia?!

Concluzia este că, în virtutea disciplinei de partid, social-democrații își apară aleșii politici, dar nu se sfiesc să le facă praf imaginea, adică susținere și opoziție în aceeași formațiune politică, un fel de „recunoaștem, e incompetent, nu are ce căuta pe acea funcție, dar e al nostru”.