Victor Cristea

Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Declarația politică de astăzi se intitulează „Sănătatea este bună. Atunci, de ce nu o vindecăm?”

Acest titlu l-au sugerat discuțiile pe care le-am avut cu un grup de medici de bună-credință și, în paralel, cu un grup de pacienți, de cetățeni care doresc să se bucure de serviciul de sănătate, așa cum este normal.

## Stimați colegi,

Cazurile foarte grave petrecute în ultimele săptămâni în spitalele românești sunt semne cât se poate de clare ale unui sistem sanitar aflat în agonie. Intervențiile tipic pompieristice ale Ministerului Sănătății nu sunt decât încercări de a „drege busuiocul”, ele nemaiputând masca realitatea, iar realitatea este cruntă: lipsa unor strategii concrete în domeniul sanitar, măcar pe termen scurt și mediu, insuficiența resurselor financiare, numirile în funcțiile de conducere făcute de prea multe ori pe criterii politice și clientelare, și mai puțin pe competența managerială. Toate aceste disfuncții atrag după ele alte dereglări ale sistemului – spitale nefuncționale, lipsa echipamentelor și materialelor sanitare, precum și a medicamentelor din farmaciile spitalelor.

În acest context, marcat de lipsuri cronice, de scandaluri generate de cazuri grave, uneori cu final nefericit, în care ajung pacienții spitalelor noastre, și puși la zid – nu întotdeauna justificat –, profesioniștii din sistemul sanitar, medici și asistenți medicali deopotrivă, protestează și ei în felul lor, nu la fel de spectaculos ca o grevă la metrou sau în justiție, dar cu consecințe extrem de grave pentru societate: pleacă!

Aflat deja în fața unui sistem sanitar cu probleme, Ministerul Sănătății pare neputincios în fața spitalelor care cad peste pacienți, a farmaciilor goale și a personalului medical cu experiență pe care îl facem „cadou” altor sisteme sanitare, conduse cu mai multă responsabilitate.

## Stimați colegi,

Aceasta situație extrem de gravă nu mai poate continua. Știm că sănătatea este bună, dar pe ea nimeni nu vrea să o vindece. Nu trebuie să facem minuni, ci câteva acte de normalitate. În primul rând, trebuie stabilite prioritățile sistemului de sănătate, dar să fie priorități care să dea sănătate populației. Finanțarea sistemului trebuie să se facă în funcție de aceste priorități, nu în funcție de interese

clientelare sau de dragul unei eterne și inutile reforme. De asemenea, este vitală deblocarea de urgență a posturilor în sistem, pentru acoperirea sectoarelor cu deficit de personal. Nu în ultimul rând, se impune respectarea ghidurilor de practică medicală.

În acest fel, nu este departe ziua în care la știri vom afla despre o nouă premieră în medicina românească: dintr-un spital s-a reușit externarea în viață a unui pacient internat, viu!

Față de cele prezentate se impune o atitudine responsabilă a Guvernului. Să nu ne mai lăsăm orbiți de lucrări clientelare; acestea sunt doar vârful aisbergului. Partea nevăzută a aisbergului riscă să ne omoare înainte de vreme. Locurile de muncă, în groapă. Sănătatea, în groapă. Urgent, învățământul, la țară.