Dumitru Bentu

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi, două aspecte halucinante din învățământul românesc, sub titlul „Olimpiada”.

Nu, nu vom vorbi în cele ce urmează despre jocurile sportive din această vară, ce se vor desfășura în îndepărtata Chină, sub tutela celor 5 cercuri simbolice. Ne vom referi la unul dintre concursurile școlare, concursuri care și-au plasat elementul competitiv sub egida întrecerilor din vechea Eladă.

Concret, la Bacău, elevii de clasa a V-a care s-au prezentat la olimpiada de limba și literatura română, faza pe municipiu, au avut surpriza unui subiect formulat îndrăzneț și sugestiv. Dorind să le testeze creativitatea, autorii, de fapt profesorii propunători, le-au cerut copiilor să imagineze continuarea unui basm, care începea fără echivoc: „A fost o dată ca niciodată un împărat mare și o împărăteasă, amândoi tineri și frumoși. Și, voind să aibă copii (observați virgula după și), au făcut de mai multe ori tot ce trebuia să facă pentru aceasta.” Reacțiile învățăceilor — rețineți din nou — de clasa a V-a au fost dintre cele mai diverse și adecvate subiectului elaborat de domnii profesori. Unul a încropit câteva rânduri, altul și-a imaginat că poate salva performanța cuplului, imaginându-și că îi oferă celebra pastilă albastră, un al treilea creditează în continuare binomul relațional cu binecunoscutul _repetitio est mater_ ...

Profesorii, la rândul lor, au avut diferite atitudini și comentarii, unele chiar incriminatorii: „Dacă s-au gândit la prostii, e treaba lor!”. Iar domnul inspector general, vorba baladei, „chiar îi și întrece”: „Întrebați-mă de matematică, că asta e specialitatea mea, nu româna.” Vă rog să treceți, stimați colegi, peste cacofonia domnului general.

Să fim bine înțeleși. Vârsta la care copiii iau contact cu diversele componente ale lumii reale coboară tot mai mult. Celebrul _Homo sum: humani nihil a me alienum puto_ devine tot mai accesibil, fără ca cei mai mulți să-i cunoască pe deplin profunzimea și valoarea de adevăr, dar a supralicita și acest canal al cunoașterii venirii și devenirii de sine este parcă prea mult.

Ce mai rămâne din „corola de minuni a lumii”? Probabil că domnii profesori s-ar fi mulțumit și cu un răspuns evaziv, de tipul „barza”!

Am fost tentați să ne oprim aici, dar o altă mostră de „concept educativ” ne-a atras și atenția și consternarea. La Oradea, copiii de grădiniță, cu vârste între 4 și 6 ani, au participat la o demonstrație a grupei antitero din componența Inspectoratului Județean de Jandarmi Bihor. Copiii au cunoscut la o vârstă atât de fragedă armamentul din dotare, au fost „vrăjiți” de focurile de armă trase asupra suspecților, au aplaudat atunci când „hoții au murit”.

Să punctăm și o impresie din public: „Cel mai mult îmi place arma cu spray, pentru că îi orbește pe oameni”, spune un băiețel de 6 ani. Iar comentariul doamnei institutoare este de-a dreptul stupefiant: „Azi s-au simțit și ei oameni mari printre armele folosite de jandarmi”. Este limpede că zona cunoștințelor psihopedagogice ale doamnei respective este una nedefrișată.