Valeriu Alecu

Mulțumesc. Domnule președinte, Stimați colegi,

După mai bine de doi ani de restructurări, de politici guvernamentale austere, constatăm cu insatisfacție că singurele entități care nu au resimțit nici greutățile crizei și nici politica de restructurare au fost companiile de stat. Este drept, nu toate, însă cea mai mare parte dintre ele s-au comportat de parcă criza ar fi ocolit România. Deficite! Această sintagmă ar trebui să fie afișată pe clădirile tuturor companiilor de stat din România.

Este imposibil de comentat cât de eficient este managementul acestor companii în condițiile în care, chiar sub supravegherea Fondului Monetar Internațional și a Ministerului de Finanțe, acumulează datorii către stat și către furnizori de miliarde și miliarde de lei anual.

Părerea mea personală este aceea că acolo unde boala este foarte gravă și tratamentul trebuie să fie la fel de puternic.

Altfel spus, dacă procesul de eficientizare a companiilor de stat sub supraveghere a demonstrat un eșec sub toate guvernările din ultimii douăzeci de ani, nu cred că ar trebui să mergem cu încăpățânare pe aceeași soluție.

De asemenea, consider că prin prisma experiențelor anterioare nici privatizarea nu a reprezentat în toate cazurile un panaceu, mai ales acolo unde clauzele de respectare a condițiilor postprivatizare au fost scrise în favoarea noului deținător.

Cu toate acestea, privatizarea rămâne astăzi singura soluție viabilă pentru cea mai mare parte dintre companiile de stat care produc pierderi și arierate, unele cât o tranșă de la FMI.

Nu putem avea pretenția unei mai bune colectări a veniturilor din economie, a unor anticipări certe de creșteri salariale pe termen scurt, atâta vreme cât o parte considerabilă din economie acționează mai mult decât ineficient, aș spune chiar în batjocură.

Aș mai vrea să afirm că dacă Guvernul intenționează să parcurgă traseul privatizării are în mine un aliat. Mulțumesc.