Cristian Rădulescu

Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Este bine că facem acum această discuție pe care cred că ar fi trebuit să o facem de mult. Noi ne-am mulțumit cu faptul – și am fost fericiți – că aceste regulamente și directive se includ pe ordinea de zi și doar se prezintă o informare foarte rapidă asupra adoptării tacite, care durează un minut.

Iată, pe ordinea de zi de astăzi avem șase propuneri de regulament și de directive și care, dacă nu ar fi fost această discuție, treceau într-un minut... și o să adoptăm și noi vreo șase proiecte de lege în trei ore. Cam asta este ponderea pe care o dăm noi legislației europene, care totuși este la fel de importantă, dacă nu și mai abitir decât legislația națională.

Comisia pentru afaceri europene și-a făcut un regulament în care – într-adevăr, aici nu sunt divergențe – se specifică că, atunci când nu se constată o încălcare a principiilor subsidiarității sau proporționalității, plenul Senatului este informat, iar când există, mă rog, o abatere și este necesară o corectură, un amendament din partea comisiei respective, comisia face un raport care, după aceea, este prezentat, eventual dezbătut și supus votului. Și este situația pe care o avem la finalul punctului respectiv, nu, la punctul 4 – Proiectul de hotărâre privind respectarea controlului de subsidiaritate și proporționalitate. În privința asta nu există divergențe, pozițiile noastre sunt destul de apropiate.

În ceea ce privește însă informarea privind adoptarea tacită, aici ar fi trebuit de la început o discuție în Biroul permanent, căci informarea asta poate să fie doar de genul că președintele spune: „Vă informăm că...” – și asta a fost informarea și trecem foarte repede peste niște acte normative europene care au repercusiuni importante și asupra noastră. Nu zice nimeni că președintele comisiei sau cineva din Comisia pentru afaceri europene nu poate să prezinte în câteva cuvinte – oricum, ceva mai multe – de ce se consideră că aceste propuneri normative nu încalcă principiul subsidiarității sau al proporționalității.

Poate nu ar fi deloc lipsit de interes ca persoana din partea comisiei – într-un minut, să zicem – să spună: acest proiect de regulament sau de directivă nu încalcă principiul, deoarece... Câteva cuvinte acolo și, mai ales, ca să ne sensibilizeze și pe noi că Uniunea Europeană are un proiect de act normativ cu care și noi am fost de acord și care va opera asupra noastră și mai ales a cetățenilor țării noastre. Altminteri, trebuie să recunosc încă o dată că noi ne-am complăcut într-o mare superficialitate referitor la importanța acestor propuneri de acte normative, pe care le-am expediat întotdeauna în câteva cuvinte cum ar fi..., dându-le aceeași importanță cu nu știu ce proiect de act normativ care a fost adoptat tacit și în legătură cu care ne-a informat președintele.

Eu propun, domnule președinte, să reluăm, pe scurt, această temă în Biroul permanent. În definitiv, punctele de vedere sunt aproape concordante. Cred că și comisia poate să spună două cuvinte, ca să ne mai sensibilizeze referitor la aceste acte normative, și cred că, data trecută, doamna președinte Boagiu nu a vrut dezbatere, că nu era cazul, ci chiar asta voia, să ne informeze, să adauge la informarea strictă pronunțată de dumneavoastră pentru a da o pondere ceva mai mare acestor acte normative.