Iată-mă că sunt pentru a patra oară în ultimul an și jumătate în fața dumneavoastră. Din nou trebuie să dați un vot în ceea ce mă privește, la solicitarea DNA, un vot pentru începerea urmăririi penale într-un nou dosar. Eu mă întreb dacă nu v-ați plictisit sau dacă vă era dor de mine. Personal mă simt ca într-un moment de _stand-up comedy_ sau de _stand-up tragicomedy._
Am toate motivele să solicit la Cartea Recordurilor să se înregistreze acest caz. N-a mai existat niciodată un parlamentar împotriva căruia să se formuleze 16 cereri de arestare preventivă, de reținere, de urmărire penală și totul într-un an și jumătate. Doar pentru mine ați fost obligați să votați, așa cum am spus, de 16 ori și astăzi veți mai vota încă o dată. Să sperăm că este ultima în formula aceasta.
Unii ar spune că este prea mult, că se consumă prea multă energie pentru îngroparea unui singur om, alții ar zâmbi și ar afirma că este evident că am devenit acarul Păun al României și inculpatul de serviciu. Ori de câte ori sistemul are o problemă pe care vrea să o mușamalizeze, are ceva de acoperit, ori de câte ori ceva nu merge, conform planurilor sistemului, mai apare un dosar, o acuzație la adresa Elenei Udrea.
Am revăzut discursurile mele anterioare și mi-am dat seama că astăzi este evident pentru oricine, orice om
de bună-credință, fie el și cel mai suspicios din România, că tot ceea ce v-am spus încă din februarie 2015 se întâmplă.
De la acapararea puterii în România, prin folosirea informațiilor secrete și implicarea unor înalți ofițeri ai serviciilor, prin utilizarea abuzivă și discreționară a DNA-ului, care a impus tăcerea cu teroarea cătușelor și folosirea oamenilor „plantați” de sistem în instanțele judecătorești, și până la modificarea structurii clasei politice, prin intervenția brutală în campaniile electorale, totul s-a petrecut și se petrece exact așa cum v-am spus: matematic.
Acum un an vorbeam despre faptul că vor mai candida, vor mai ajunge să candideze doar cei agreați de sistem. Așa s-a întâmplat la alegerile locale, când au fost arestați ori acuzați primarii candidați indezirabili și așa se întâmplă și astăzi, când politicieni ori partide nedorite, care încurcă planurile sistemului de a conduce total și pentru mulți ani de acum încolo România, după 11 decembrie, sunt discreditați prin dosare făcute, în timp ce aleșii sistemului sau slugile lui, mai bine spus, sunt promovate pe bani mulți, nu știm ai cui, prezentate ca soluții salvatoare pentru România.
Am afirmat în discursurile mele anterioare că tot ce mi se întâmplă nu are legătură cu justiția sau cu ideea de dreptate. Sunt încercări de a mi se închide gura și de discreditare. Sunt parte din planul sistemului de a vă inocula teama, spaima în rândul clasei politice, de a vă face să tremurați în bănci și de a executa astfel, prin intermediul vostru, un plan de manipulare uriașă, în vederea acaparării totale și definitive a puterii. Nu o să mai reiau argumentația mea din trecut, pentru că e clar că unii dintre dumneavoastră nu vreți să auziți, alții pur și simplu trebuie să executați ordine de frică, pentru a nu deranja sistemul, care vă poate lua la ochi, și uitați ce vi se întâmplă, sau pentru a nu vă pune rău cu șefii de partid, pentru că suntem în prag de alegeri, se fac listele pentru viitorul Parlament și fiecare, firesc, încearcă să găsească un loc.
Discursul meu de astăzi nu are ca scop să vă convingă să votați într-un fel sau în altul, ba, dimpotrivă, mi-ați face un bine dacă ați vota pentru începerea urmăririi penale, pentru că altfel acest moment de astăzi va fi folosit de sistem pentru a argumenta cum vreau eu să mă întorc în Parlament, pentru că Parlamentul îți oferă imunitate.
Este, de fapt, ceva între la revedere și o slujbă de veșnică pomenire pentru actualul Legislativ.
Parlamentul acesta ales în 2012, din care fac și eu parte, este cel mai laș și nepregătit din istoria de după ʼ89.
Dintr-un amestec de frică, incompetență și ignoranță, noi am permis ca această țară să fie acaparată de sistem. Scurt și la obiect. Am făcut legi care întăresc puterea sistemului, acționând la comandă ascunsă. Vă dau exemple: Legea alegerilor, Legea finanțării partidelor, Legea educației, Legea de aprobare a ordonanței privind plagiatele și exemplele pot continua.
Am permis apariția și existența tuturor instituțiilor acestora care oferă privilegii oamenilor sistemului. Din cauza noastră există astăzi Academia Științelor Securității Naționale.
Am scăpat serviciile de sub control. Nu se mai poate respira în România fără ca un băiat cu ochi albaștri să nu fie implicat, de la firme private, care trebuie să cotizeze, altfel riscă să dispară, până la instituții publice, care sunt înțesate
de colaboratori. Ne-am întors pe vremea lui Ceaușescu, totul este raportat la noua Securitate.
Am permis și încurajat toate abuzurile procurorilor și, prin voturile noastre, am girat practica arestărilor preventive la 10 ani de la comiterea presupuselor fapte.
Mai acum vreun an și jumătate era imposibil să te duci în fața procurorilor, judecătorilor să soliciți să se respingă cererile DNA. A fost nevoie de lupta și curajul câtorva oameni ca această practică, atât de des întâlnită și abuzivă, să fie temperată.
Printr-o pasivitate, de cele mai multe ori interesată, nu ne-am îndeplinit atribuțiile. Toți suntem pasibili de abuz în serviciu, pentru că, de frica sistemului, nu am pus în acord legea cu zecile de decizii ale Curții Constituționale a României privind neconstituționalitatea unor articole din Codul penal și de procedură penală.
Ne-am luat cu toții angajamentul că vom modifica Legea fundamentală. Proiectul de revizuire a Constituției a fost abandonat și nu mai are nimeni curaj să deschidă discuția pe această temă. Asistăm pasiv la distrugerea capitalului românesc.
Vedem ANAF-ul, înțesat de oameni ai sistemului, asediază firmele cu capital românesc și nu facem nimic. Și din cauza noastră presa a devenit o măciucă a manipulării. Trebuia să creăm facilități fiscale pentru o presă independentă, în loc să permitem subordonarea sa în fața intereselor unor securiști mai vechi și mai noi.
Am permis instalarea unui guvern incompetent și numit din afara României, care conduce această țară în interesul altora, vânzând tot ce mai avem, dar nefiind în stare să cheltuie un euro din banii europeni alocați României. Au făcut ce au vrut cu banii românilor și noi tăcem complici.
Închei aici această enumerare, deși ea poate fi mult mai lungă.
Concluzia este una singură.
Dragi colegi, noi am discreditat cea mai importantă instituție a democrației din România, am transformat Parlamentul în cârpa sistemului, în sacul de box al propagandei, care aruncă pe această instituție cu zoaie ori de câte ori cineva îndrăznește să se întrebe ce se întâmplă cu această țară.
Din cauza noastră s-a ajuns până într-acolo încât oamenii să ia cu asalt Parlamentul – și în mare parte putem spune că ar fi îndreptățiți. Fricoși și mânați de interese meschine, nu am făcut nimic din ceea ce trebuia să facem pentru ca sistemul să nu prindă puterea pe care a prins-o astăzi în România.
Din toate aceste motive, spun că vreau ca acest Legislativ să-și termine mandatul. Nu este un discurs anti-Parlament, sunt parte a acestei instituții și, după cum vedeți, îmi amintesc de momentele în care susțineam și eu, ca mulți dintre dumneavoastră, cererile sistemului, fără să stau să le analizez.
Eu îmi doresc, din contră, un Parlament puternic. Este un discurs împotriva spiritului de turmă, care de multe ori a existat pe holurile acestei instituții în ultimii patru ani.
Eu îmi doresc, doamnelor și domnilor, ca Parlamentul viitor, ales pe 11 decembrie, să fie curajos, să nu sufere de ornitofobie, oamenii care vor veni să aibă coloană vertebrală, de fiecare dată, să înțeleagă ce înseamnă cu adevărat
legitimitatea dată de votul românilor, să înțeleagă că au cea mai înaltă onoare în statul român, dar și cea mai mare responsabilitate.
Drumul pentru recredibilizarea Parlamentului va fi lung și anevoios, curajul și determinarea sunt însă cele mai importante două calități pe care toți cei care vor veni vor trebui să le aibă.
Sunt multe de făcut. Legislativul trebuie să redevină instituția fundamentală a democrației din România, cea care va readuce, în limitele legale, activitatea sistemului scăpat de sub control.
Eu am decis, ca și dumneavoastră, mulți dintre dumneavoastră, să candidez pentru un nou mandat de parlamentar, pentru că eu sper și cred că putem să ne întoarcem la democrație adevărată, fie ea și originală, dar democrație, și la redobândirea unei societăți normale, în care să și construim ceva în această țară, nu doar să demolăm.
Cred că este nevoie de câteva proiecte concrete, pentru care însă ne va trebui curaj, nu doar curajul de a vorbi despre ele, pe care astăzi nu-l avem, ci chiar curajul de a le trece cu vot prin Parlamentul României.
Vă dau câteva exemple:
Refacerea Legii alegerilor astfel încât, spre exemplu – doar un aspect – să nu mai fie atât de complicat să poți să aduni semnături;
Modificarea Legii finanțării partidelor. Ce se întâmplă acum este o aberație legislativă, în timp ce legea veche era o ipocrizie generalizată. Trebuie adoptat un model similar celui american, eventual. Dacă americanii tot vor să ne învețe cum e cu statul de drept, ar putea la fel de bine să ne împrumute experiența lor pentru a crea o lege a finanțării partidelor și campaniilor electorale, la fel ca la ei.
O lege a lobby-ului. Avem nevoie de o lege a lobby-ului, pentru a transparentiza un demers pe care astăzi unii îl interpretează abuziv, după cum vor ei, ca fiind trafic de influență.
Modificarea Codului penal, prin punerea textului legislativ în acord cu toate deciziile Curții Constituționale. Sunt câteva zeci de hotărâri care așteaptă ca Parlamentul să-și facă timp să le rezolve.
O lege a răspunderii magistraților, astfel încât aceștia să știe că și erorile lor sunt pedepsibile.
Dacă noi, oamenii cu funcții în stat, politicieni sau nu, putem fi acuzați oricând de abuz în serviciu pentru greșelile noastre, este corect ca și ei să știe că există efecte atunci când comit abuzuri.
Fac o paranteză. Am auzit pe cineva zilele trecute spunând că există o lege privitoare la o răspundere patrimonială și că ANAF, când plătește despăgubirile câștigate de români la CEDO, poate face o cerere pentru a le obține de la magistrații care au luat decizii abuzive. Eu o să fac o interpelare către ANAF și o să întreb câte astfel de cereri s-au făcut până acum. Pun pariu că niciuna.
Și apoi, dragi colegi, justiția nu e doar despre ce ni se întâmplă nouă, politicienilor. Câți dintre sutele de mii de români care se consideră... sunt nemulțumiți de deciziile din instanță și se consideră abuzați, câți credeți că au bani să meargă la CEDO?
Voi susține necesitatea revizuirii Constituției, astfel încât să delimităm mai clar puterile în stat, să vedem exact
care sunt mecanismele de control, ca nu cumva o putere a statului să scape de sub control și să facă tot ceea ce dorește.
Voi susține înființarea unei instituții care să verifice toate lucrările de doctorat ale celor care au dorit sau doresc să obțină o demnitate în statul român. Să dăm jos valul uriaș al ipocriziei generalizate și al imposturii.
Acestea sunt doar câteva dintre lucrurile pe care cred că va fi nevoie ca noul Parlament să aibă curaj să le pună în dezbatere în mod transparent, în mod onest, și apoi să le treacă prin această instituție, care trebuie să rămână garantul democrației în România.
Am simțit nevoia să vă spun lucrurile acestea pentru că, probabil, nu ne vom mai reîntâlni în această formulă.
Eu știu că sunt „țintă”, dar refuz să fiu și victimă și să merg, așa, cu zâmbet tâmp, către abator.
Stimați colegi,
Am să vă spun scurt doar, pentru că, evident, miza acestei solicitări a DNA-ului către dumneavoastră nu este nici într-un caz fondul acuzațiilor care mi se aduc. Dar am să vă spun totuși câteva lucruri, pe scurt, despre cererea de astăzi, pe care trebuie să o votați.
Am deja suficiente dosare, suficiente acuzații, cu acestea două, în plus sau în minus, pentru mine este la fel. De aceea v-am și spus că în nici într-un caz nu o să vă solicit să votați împotriva cererii DNA.
Ce vreau însă de la dumneavoastră este să vă gândiți îndelung dacă nu cumva cele două fapte pentru care se începe urmărirea penală împotriva mea astăzi sunt lucruri de care ați putea fi acuzați oricare dintre voi mâine.
Acuzațiile se referă la finanțarea campaniei din 2009, a campaniei electorale și a campaniei pentru referendumul de 300 de parlamentari. Dacă a cunoaște despre faptul că firmele fac sponsorizări într-o campanie înseamnă instigare la luare de mită, înseamnă că oricare dintre dumneavoastră mâine poate să fie acuzat de instigare la luare de mită.
Fiecare dintre dumneavoastră a candidat o dată sau de două ori uninominal. Cu atât mai mare este implicarea într-o campanie când candidezi uninominal. Campania din 2009, mai ales cea la care se referă acuzația despre care vorbim acum, era despre referendumul privind reducerea numărului de parlamentari. Și, cu toate acestea, din toată acea campanie s-au formulat acuzații doar la adresa mea.
Întrebarea este: ce facem cu ce s-a întâmplat 27 de ani? O realitate la care toți am fost parte, noi, politicieni, presa, instituțiile, mediul de afaceri, societatea civilă și chiar și cetățenii. Chiar și cetățenii, care știm că unii nu ies la vot, scârbiți de politică, iar alții, mulți dintre cei care ies, ies doar dacă sunt cumpărați de partide. Ce facem cu această realitate, în care suntem cu toții implicați? O lăsăm să se transforme într-un nou instrument de anihilare a politicienilor incomozi, pe care să-l folosească sistemul, selectând câte unul ori de câte ori are nevoie să mai acuze pe cineva, sau tragem în mod onest, transparent, linie, ne recunoaștem fiecare partea de vinovăție pentru ce s-a întâmplat timp de 27 de ani în modul în care s-au finanțat campaniile electorale și partidele politice și mergem mai departe pe un drum nou, pe un drum corect, pe un drum transparent, în care decidem că lucrurile se fac altfel decât s-au făcut până acum, dar nu lăsăm în urmă posibilitatea de a porni o nouă
vânătoare de vrăjitoare? A fost etapa arestărilor preventive și a plimbatului cu cătușe. A urmat etapa acuzațiilor de abuz în serviciu, până a intervenit Curtea Constituțională. Acum suntem în etapa instigare la luare de mită dacă în campania electorală ai avut cunoștință că firme sau persoane fizice au sponsorizat campania ta sau a partidului tău. Noi trebuie să decidem care este soluția pe viitor.
Și eu mă întreb: oare analiza aceasta, a beneficiarilor de pe urma campaniilor electorale, este corectă când spun că ar trebui să răspundă și cei care au câștigat de pe urma unui partid sau a altuia, de pe urma victoriei unui candidat sau a altuia? Și pun o întrebare tranșantă: oare cei care așteptau, tremurând de teamă și de emoție, să câștige un candidat anume în 2009, pentru că în felul acesta își doreau să se perpetueze pe funcții, nu știau la vremea aceea cum se finanțau campaniile?
Eu sunt convinsă că la vremea aceea și doamna Kövesi, și domnul Coldea știau exact cum s-a finanțat campania PDL-ului, știau exact cum s-a finanțat campania pentru reducerea numărului de parlamentari, doar că atunci interesul era să câștige candidatul Traian Băsescu, pentru ca ei să se perpetueze pe funcții, așa cum în 2014 a fost interesul să câștige Klaus Iohannis, pentru ca ei să se perpetueze pe funcții.
Doamnelor și domnilor deputați,
Vă mulțumesc pentru atenția dumneavoastră. Sper să fie ultima dată când ne întâlnim pentru un astfel de motiv.
Încă o dată, vă rog să meditați la lucrurile pe care vi le-am spus – și le știți foarte bine –, dar pe care nu avem curajul să le vorbim, să le spunem cu voce tare, să vă întrebați dacă și cât am contribuit fiecare la ceea ce se întâmplă astăzi cu România. Că România este bolnavă nu cred că cineva are vreun dubiu. Care este tratamentul, în schimb, cu care am putea să o însănătoșim? Este ceea ce se aplică astăzi de către sistem? Eu cred că nu. Pentru că nimic bun nu s-a mai întâmplat în România ultimilor doi ani de zile.
Iar cei care vă doriți un nou mandat de parlamentar – și eu vă urez din tot sufletul să-l obțineți – sper să aveți curajul ca, împreună, din decembrie încolo, într-un Parlament nou, să facem ceea ce trebuie pentru această țară. România nu este doar despre noi, este despre oamenii care ne-au trimis aici și care așteaptă să facem curajos ceea ce este nevoie. Vă mulțumesc foarte mult.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.
Elena Gabriela Udrea · 18 octombrie 2016 · monitorul.ai