Valentin Samuel Boșneac

Mulțumesc.

Domnule președinte, Stimați colegi,

Îmi intitulez declarația politică de astăzi „Disidență în partidul prezidențial?”

Săptămâna trecută pe scena politică românească s-a petrecut un eveniment pe care îl așteptam demult, pe unii, însă, i-a luat prin surprindere, iar pe alții, care sperau totuși să nu se producă, i-a supărat. Este vorba despre fuziunea P.D. cu P.L.D. și punerea bazelor partidului prezidențial.

Când spun că pe unii i-a supărat acest eveniment mă refer la domnul Sorin Frunzăverde, mai nou, europarlamentar, care a calificat această „măreață”

construcție politică drept un „melanj nefericit”. Pentru cei care cunosc județul Caraș-Severin și ce se petrece acolo este simplu de înțeles, iar pe cei ce vor să facă studii sociopolitice contemporane asupra sistemelor de dictatură securistomafiotă postdecembristă îi invit să arunce o privire asupra acestui colț de țară.

Oare de ce este supărat domnul Sorin Frunzăverde pe această fuziune? Simplu: pentru că de mai bine de zece ani, împreună cu rămășițele comunisto-securiste ce i-au fost în preajmă, a reușit să conducă toate partidele mai importante din județ pe baza principiului „omul meu în partidul tău”. Astfel, a reușit să păcălească populația județului CarașSeverin, ajungând la trista performanță ca, dintr-un județ fruntaș în ce privește dezvoltarea socioeconomică la începutul anilor ʼ90, să ajungă acum unul aflat în coada clasamentului național, cu o rată a dezvoltării economice subunitară.

Toate acestea au fost posibile cu concursul nemijlocit al celor mai importante instituții ale statului, conduse de oameni subordonați sistemului instaurat, precum și al distanței dintre București și județul Caraș-Severin. Pe deasupra, mai persistă și ceața ce vine de pe frontiera iugoslavă, atât de generoasă pentru traficanții de orice fel, aflați, se pare, sub controlul aceluiași sistem. Cetățenii Banatului montan, oameni așezați și harnici, au început să plece în toată lumea, în Europa, pentru un trai mai bun, căci cu vorbe sforăitoare și cu chefuri interminabile ale stăpânilor județului nu se poate trăi mai bine.

Degeaba a încercat domnul Sorin Frunzăverde, de altfel, un bun strateg, să explice că nu este bună fuziunea, că ar fi fost mai bine ca domnii foști și actuali securiști, care cu generozitate sunt reprezentați în Partidul Democrat și Liberal Democrat, ar fi fost mai bine să se răspândească pe la alte partide, având astfel o gamă mai largă de oferte în ceea ce privește posturile și funcțiile.

„Comandantul suprem”, însă, se pare că s-a cam săturat de atâtea diversiuni pe atâtea fronturi, așa că vrea să-și adune toate trupele pe vasul-amiral și să pornească lupta întru izbânda societății securisto-mafiote postcomuniste.

Asistăm, oare, la o disidență în Partidul Democrat? Gurile rele spun că este foarte posibil ca domnul Sorin Frunzăverde să constituie un centru de coagulare a nemulțumiților din partidul prezidențial și, dacă Băsescu nu i-a luat gâtul lui Frunzăverde, acesta din urmă îi va lua gâtul comandantului (bineînțeles, în sensul figurat), lucru pe care și Băsescu l-a făcut cu predecesorul său.