Daniel Olteanu

Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

În funcție de instituția căreia îi solicităm informațiile avem un număr diferit al angajaților din sistemul bugetar; am constatat asta nu o dată. Toată lumea este însă de acord asupra unui fapt: raportat la numărul salariaților de la stat, serviciile care se primesc de contribuabili sunt sub nivelul de performanță și eficiență pe care ni-l dorim.

Perioadele de creștere economică, deciziile nechibzuite sau nevoile de moment au determinat, de-a lungul timpului, creșterea numărului angajaților la stat până la un nivel nesustenabil, iar majorările salariale din ultima perioadă au atras și mai mult atenția asupra faptului că nu putem avea, în același timp, un număr mare de bugetari, salarii mari și eficiență.

Fie că discutăm despre aparatul central, fie că discutăm despre administrația locală, despre instituțiile deconcentrate sau despre companiile aflate în subordinea primăriilor și a consiliilor locale, s-a creat, din păcate, un aparat de stat care, de multe ori, în loc să susțină demersurile private, le sufocă. Și am ajuns la momentul în care trebuie să luăm măsuri.

Cea mai facilă pare propunerea de a se elimina posturile neocupate și de a se face disponibilizări. Trebuie să găsim însă alte soluții, pentru că nu cred că mai vrea cineva să trecem, stimați colegi, prin acei ani în care măsurile de diminuare a salariilor și disponibilizările au dus la drame sociale, la emigrare, la sinucideri. Un cetățean român care și-a construit viața profesională după regulile stabilite de stat nu trebuie să sufere, dacă statul constată ulterior că regulile au fost greșite.

Există o cale de mijloc, cred eu, care implică cel puțin două direcții. Prima ar fi ca instituțiile responsabile, poate sub coordonarea Ministerului Finanțelor Publice sau poate sub coordonarea Curții de Conturi, să ne prezinte un raport din care să reiasă motivul pentru care, după investiții de zeci și sute de milioane de euro în informatizare, avem un număr mai mare de angajați la stat, și nu mai mic. Dacă am înlocuit activitatea manuală cu diverse aplicații, este normal să vedem eficiență sporită și economisire.

A doua măsură ar fi diminuarea anuală a numărului angajaților la stat, dar nu prin disponibilizări, ci prin blocarea parțială a angajărilor, desființarea instituțiilor inutile și redistribuirea personalului în acele instituții unde este o încărcare sporită; desigur, ținând cont și de calificarea personalului.

Dintr-o analiză de acum câțiva ani rezultă că, anual, ies din sistem din cauze naturale – pensie, încetarea raporturilor de muncă, deces – aproximativ 50.000 de salariați la stat. Dacă în locul acestora sunt angajați doar 20.000–30.000, vom avea anual o economie consistentă, fără a genera drame sociale; aceasta până ajungem la nivelul optim de angajați, poate 800.000 de salariați, nivel care să includă atât aparatul central, cât și deconcentratele, administrația locală și companiile din subordinea primăriilor și a consiliilor locale.