Florin Gheorghe

## Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Începând cu luna octombrie a anului 2014, în materie de politică fiscală s-a făcut un pas uriaș pentru diminuarea poverii fiscale aplicate asupra muncii. Au fost reduse atunci cu cinci puncte procentuale contribuțiile de asigurări sociale datorate de angajatori. Nu-mi aduc aminte să fi fost vreun partid parlamentar care să se fi opus acestei măsuri. Știm cu toții că suntem una dintre țările cu cele mai mari impozite aplicate asupra angajaților și angajatorilor. Au existat, ce-i drept, sceptici sau optimiști rezervați, însă, după aplicarea acestei măsuri, am putut vedea cu toții efectele sale benefice în piața muncii, identificate, în principal, prin creșterea numărului de contracte de muncă oficializate.

Trebuie să recunoaștem faptul că așteptările legate de măsura fiscală luată în anul 2014 au fost mult mai însemnate, însă trebuie să vedem, în același timp, faptul că salariul minim brut în plată astăzi nu mai este la același nivel ca în 2014 și că noul Cod fiscal a schimbat într-o măsură importantă întreaga filosofie fiscală din România. Astfel, măsura din anul 2014 a început să-și limiteze efectele favorabile.

## Stimați colegi,

Recent adresam o interpelare ministrului muncii, domnul Dragoș Pîslaru, cu privire la numărul mare de accidente de muncă înregistrate la Constanța, soldate în majoritatea lor cu decese sau incapacitatea de muncă a angajatului, în special în domeniul construcțiilor, și atrăgeam atenția asupra faptului că ori de câte ori se întâmplă un eveniment tragic se descoperă că angajatul nu avea forme oficiale de muncă. Pe scurt, lucra la negru și era plătit la sfârșitul zilei.

Opinia mea în această chestiune este că niciun angajator din România nu își dorește să aibă angajați la negru și să riște sancțiuni usturătoare din partea autorităților. De asemenea, nu cred că există vreun angajat care nu își dorește să fie asigurat medical, să aibă o contribuție la sistemul de pensii, un minim de protecție socială și o garanție pentru el și familia lui. Așadar, problema nu este nici la angajat, nici la angajator, ci ea există în continuare în sistemul fiscal, care-i împinge pe amândoi la o înțelegere tacită care ia forma muncii la negru.

Am văzut de curând că există în procedură parlamentară o propunere a colegilor mei care diminuează încă o dată cuantumul contribuțiilor de asigurări sociale, cu încă cinci puncte procentuale, de această dată atât pentru angajator, cât și pentru angajat. Ca membru al Comisiei pentru finanțe, primul lucru la care m-am gândit a fost dacă o astfel de măsură este sustenabilă sau nu, având în vedere deficitul bugetar mare de anul acesta și performanțele modeste ale ANAF în anul 2016. Am realizat că și în anul 2005, când s-a redus impozitul pe venituri la 16%, existau aceleași condiții macroeconomice, iar măsura a fost un real succes: încasându-se mai puțin de la mai mulți, volumul veniturilor a fost mai mare.