Gabriela Maria Podașcă

Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Mă adresez dumneavoastră astăzi nu în calitate de deputat, vicepreședintă a Comisiei pentru egalitatea de șanse pentru femei și bărbați din Camera Deputaților, ci în calitate de cetățean european.

Îmi doresc să trăiesc într-o Românie care face tot posibilul să își protejeze cetățenii, să le apere drepturile.

Îmi doresc să învățăm din greșelile trecutului și să le oferim femeilor respectul cuvenit. Tocmai am sărbătorit Ziua Femeii și Ziua Mamei, astfel încât consider că este momentul oportun să tragem un semnal de alarmă în privința fenomenului violenței domestice. În mai 2011, la Istanbul, cu ocazia reuniunii ministeriale a Consiliului Europei, a fost deschisă spre semnare Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și violenței în familie. Deși se împlinesc aproape doi ani de când această convenție se află în discuție, până în prezent a fost semnată de 18 state membre ale Consiliului Europei și ratificată doar de către Turcia.

Pentru a intra în vigoare, Convenția trebuie ratificată de zece state, dintre care opt state membre ale Consiliului Europei.

România nu a semnat încă această Convenție, fiind necesar ca documentul să parcurgă întâi pașii procedurali, prevăzuți de legislația internă. Până la elaborarea memorandumului de către Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, vreau să fac un apel pe această cale către toți colegii mei, indiferent de culoarea politică, să readucă pe agenda discuțiilor acest subiect, astfel încât să mobilizăm actorii politici implicați și să reușim urgentarea demersurilor necesare pentru semnarea acestei Convenții.

Doresc să salut, pe această cale, campania de conștientizare și de sensibilizare a opiniei publice privind prevenirea și combaterea violenței în familie, încheiată de Ministerul Muncii la începutul acestui an. Campania cu mesajul „Violența în familie nu trebuie să te lase rece” a atras atenția asupra gravității acestui fenomen și a subliniat efectele violenței domestice atât asupra victimelor, cât și asupra întregii societăți. Cu atât mai mult, acesta este momentul ideal să ne mobilizăm, în calitate de parlamentari, astfel încât această campanie, precum și nenumăratele proiecte ale societății civile să aibă o continuitate efectivă în semnarea și ratificarea acestei Convenții _._

Violența în familie este o realitate cu care societatea contemporană continuă să se confrunte, în ciuda numeroaselor dezbateri și campanii de informare. Desigur, când vorbim despre violență în familie, nu ne referim doar la protecția integrității personale a victimelor. Este important să privim și dimensiunea de gen a acestui fenomen, respectiv dificultățile pe care le întâmpină femeile supuse acestor violențe în participarea la viața socială și profesională. În România, violența în familie continuă să fie percepută ca ceva uzual, iar comportamentele agresive sunt tolerate în multe cazuri din simplă obișnuință. Nu este de mirare că majoritatea victimelor nu ajung să depună reclamații. Frica, lipsa de informare, numărul redus de adăposturi, toate acestea constituie doar o mică parte din motivele pentru care agresorii scapă nepedepsiți.