Varujan Pambuccian

Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Mi-este foarte greu să mă uit în banca în care până nu demult stătea Mircea. Am trecut cu el și cu întregul grup prin

foarte multe momente în care a contat foarte mult felul lui rațional de a gândi, venit din formația lui de matematician. A contat foarte mult o anumită liniște și simțul umorului cu care știa să trateze lucrurile și a contat foarte mult felul în care muncea, mult, cu plăcere. Nu l-am auzit niciodată plângându-se de nimic.

E adevărat, în ultimele luni, a trecut printr-un stres foarte mare și, vedeți dumneavoastră, mai mor și caii când vor câinii! Se mai întâmplă și așa câteodată.

În urma lui a rămas o familie frumoasă, pe care a iubit-o și a știut s-o construiască, a rămas o minoritate care a crescut foarte mult în timpul în care el a reprezentat-o și a rămas lumânarea aceea, pe care o vedeți pe banca lui și care pentru noi o să rămână întotdeauna acolo. Vă mulțumesc.