Cseke Attila Zoltán

Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Onorat Senat,

Declarația mea politică de astăzi este intitulată „Despre necesitatea implicării statului în finanțarea proiectelor cu impact social”.

Necesitatea implicării statului în susținerea sistemului social nu mai este de mult o întrebare, ci, mai degrabă, o afirmație. Indiferent pe care parte a eșichierului politic ne-am situa, cu toții suntem de acord că statul român trebuie să dezvolte și să implementeze programe și proiecte prin care să acorde finanțare și susținere celor care, din diverse motive, au nevoie de sprijinul comunității.

Indiferent de culoarea politică a guvernării, entitatea statală trebuie să dispună de pârghii și proceduri prin care să acorde asistență socială, în domenii diverse, pentru susținerea persoanelor nevoiașe.

Atunci când există fundații, asociații și societăți private de binefacere care doresc să-i ajute pe acești oameni, statul și societatea, în ansamblul ei, trebuie să dispună și să pună la dispoziția acestora mijloace eficiente, în principal financiare, prin care să susțină efortul acestora.

Un exemplu elocvent în ceea ce privește posibilitatea sectorului privat de a ajuta în acest domeniu este cel al Centrului social de la Sâniob, județul Bihor, administrat de Fundația Caritas Catolica.

La 45 de kilometri de Oradea, 43 de copii de toate etniile, ajunși în acest centru prin intermediul instituțiilor de protecție a copilului, și-au găsit un adevărat sens al copilăriei, dispunând de toate cele necesare pentru a-și găsi un rost în viață. A fost înființată o casă pentru tineret și educație, iar o unitate de producție agricolă, o tâmplărie și un magazin ajută la asigurarea unor surse financiare pentru a acoperi costurile necesare funcționării acestui centru.

42 de angajați, în principal educatori, fac, zilnic, tot posibilul pentru ca acești copii să se poată bucura de anii copilăriei, să-și câștige o profesie și să pășească în viață cu un important bagaj acumulat în perioada tinereții.

Având în vedere faptul că, în prezent, la nivelul țărilor membre ale Uniunii Europene, nivelul cel mai ridicat al abandonului de copii este în România, implicarea instituțiilor responsabile în acest domeniu ar trebui să fie mult mai pregnantă și eficace. Din păcate, sprijinul statului român pentru acest centru social este departe de ceea ce ar trebui să fie sau aș putea spune că este total nesemnificativ, ca să nu spun inexistent.

De fapt, toate aceste inițiative demne de toată lauda, prin munca desfășurată și obiectivele propuse, sunt complet uitate de instituțiile statului când vine vorba de sprijinirea acestora cu resurse financiare, astfel că și Centrul social de la Sâniob rezistă datorită sprijinului pe care-l primește de la fundații din Olanda, Germania și Austria. Obiectivul declarat al acestora este acela ca acest centru să-și poată asigura în viitor, în mod independent, resursele financiare necesare funcționării instituției. Fără implicarea instituțiilor statale, acest deziderat pare însă mai mult sortit eșecului.