Varujan Pambuccian

Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Orice stat deține două pârghii importante, pârghia fiscală și bugetul, cu care poate transforma societatea într-o direcție sau alta.

Noi am votat bugetul acesta. O să vă spun de ce și o să vă spun și cu ce speranțe l-am votat, pentru că doar a avea un buget configurat într-un anumit fel nu este în mod automat o garanție că efectele lui în societate vor fi similare cu felul în care el a fost configurat.

Înainte de orice, vreau să vă spun că, din punctul de vedere al zonei de care se ocupă grupul nostru parlamentar cu precădere, și anume cea a dezvoltării etnicității, e un buget bun, absolut mulțumitor, atât din punctul de vedere al valorilor, cât și din punctul de vedere al conținutului.

Zonele care încep să fie îngrijorătoare, dacă coroborăm bugetul cu fiscalitatea, încep să fie cele din zona IMM-urilor. Și aici aș vrea să vă rog, domnule prim-ministru, să aveți grijă ca IMM-urile să nu fie afectate de o serie de măsuri fiscale, în special, care există în momentul de față și care, așa cum se prezintă, le vor afecta în rău.

Este un buget care este orientat spre învățământ și cercetare mai mult decât bugetele din trecut și ăsta este un lucru extrem de pozitiv, dar vreau să vă rog, domnule prim-ministru, domnule ministru al educației, ca aceste fonduri care există în buget să aibă efect în zonele în care educația este cu adevărat educație, pentru că ne-am umplut și de forme de învățământ care doar oferă diplome. Și vreau să vă rog să fie dirijate în zona în care cercetarea să fie într-adevăr cercetare, și nu în finanțarea de monografii cu ce se făcea în anii ’70.

Ar fi un pas important pe care l-am putea face, pentru că, până la urmă, educația și cercetarea sunt..., fac parte din acea zonă extrem de importantă, care duce la creșterea nivelului de trai într-o națiune.

Și, pentru că tot vorbesc de nivelul de trai, noi tot vorbim de locuri de muncă, dar uităm un lucru care este mult mai important decât locurile de muncă, și anume uităm să vorbim de productivitatea muncii. În toată zona euroatlantică se vorbește din ce în ce mai puțin despre asta și am să vă spun de ce. O creștere cu 5% a productivității muncii înseamnă dublarea nivelului de trai într-o generație. În momentul în care lucrul ăsta s-a întâmplat pe planeta Pământ, în anii ’50, și dublarea nivelului de trai s-a întâmplat pe planeta Pământ, și în zona Statelor Unite, și în Europa, și în Japonia. Acum, în aceste trei zone, creșterea productivității muncii e de doar 2% pe an.

Pentru noi, ca să putem crește cu adevărat nivelul de trai al populației, prima grijă trebuie să fie creșterea productivității muncii și poate că instrumentele pe care le avem acum la dispoziție, și fiscale, și financiare, ne pot ajuta să facem asta. Poate vor fi folosite să facem lucrul ăsta.

Cred că cecul în alb de care vorbeam la început poate fi liniștit prelungit, cel de încredere în Guvern, dar cu rugămintea ca această grijă mare față de efectul pe care-l pot avea în lumea reală acest buget și Codul fiscal să fie preocuparea principală, pentru că, da, bugetul pare îndestulător pentru foarte multe lucruri, dar este important ca ele să aibă efectul pe care ni-l dorim maximizat!