Ionel Arsene

Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi, „Schengen – un vis prea îndepărtat?”.

Mai mulți oficiali francezi au făcut în ultimele zile declarații larg mediatizate, anunțând că resping aderarea României la Schengen și leagă acest proces de problema romilor.

„Există o mare ipocrizie – comenta prim-ministrul român – și o mare demagogie din partea unora dintre politicienii din Franța, care îi mint pe propriii lor cetățeni și le spun că, dacă România și Bulgaria nu intră în Schengen, nu o să mai fie probleme cu romii. O să mai fie probleme cu romii pentru că romii sunt acolo, noi nu suntem acolo, iar ei vor fi acolo până când România și Uniunea Europeană vor avea suficiente resurse de a aplica strategia de integrare a romilor.” Și avea multă dreptate Victor Ponta. Politicienilor francezi care invocă acum problema romilor trebuie să li se spună că totul are o limită, că nu poți să invoci minoritatea romă care este în Franța pentru accederea noastră în Schengen. Spațiul Schengen este cu totul altceva și minciuna că dacă nu intrăm în Schengen nu vor mai fi țigani la Paris este foarte ușor demontabilă. Cum spunea premierul, România nu e în Schengen, dar romii sunt acolo.

Aspectul acesta, aproape hilar, nu acoperă nici pe de departe complexitatea problemei. În acest caz, dacă romii nu sunt cu adevărat o problemă pentru Schengen, iar România îndeplinește toate criteriile tehnice, lucru unanim recunoscut, de ce nu suntem totuși acceptați?

După opinia mea, aici intervine o problemă majoră. România este deficitară la capitolul credibilitate în acest moment pentru că a promis că va face ceva în privința romilor și nu a făcut. Aceasta este o dimensiune a problemei și ea nu poate fi ignorată. Dacă nu ai credibilitate, nu poți să ambalezi totul cu faptul că ai îndeplinit criteriile tehnice.

Ipocriți suntem și noi, ca și francezii. Și noi am reacționa la fel, sunt convins, dacă în fața casei noastre ne-am trezi, deodată, cu niște indivizi pe care nu îi cunoaștem și care, pe deasupra, mai au și apucături curioase. Oamenii obișnuiți cu un mod de viață au o reacție instantanee și imposibil de ascuns în fața unei evidențe agresive, de orice tip ar fi. Reacția acestora poate deveni radicală. Așa că Guvernul francez a reacționat la sursa răului și s-a gândit să ne lovească unde ne doare mai tare: aviz negativ pentru primirea în Schengen.

Toată această înlănțuire poate nu este corectă politic, dar este corectă din perspectiva calculelor pe care politicienii de la Paris le fac în raport cu propriul electorat. Politicienii de la noi au fost fericiți când o parte din cetățenii care creau probleme acasă au plecat peste granițe, odată intrați în Uniunea Europeană. Nu i-a încurajat, dar nici nu a făcut eforturi să îi oprească.

Contrar poziției răspicate a oficialilor francezi, problema de fond este cu totul alta. Nu din cauza romilor nu vom intra în Schengen. A spus-o, cu subiect și predicat, nu de mult, chiar ambasadorul Germaniei la București: vom intra în Schengen când vom pune capăt corupției. Câtă vreme nu suntem doriți în Schengen, integrarea rămâne un subiect de actualitate și va genera controverse. Prima dată a fost Olanda, apoi Norvegia și Germania, acum Franța, iar mâine va fi altcineva. Celelalte state au clamat că nu este corect ce li s-a întâmplat României și Bulgariei. Adeziunea statelor, care aparent ne-au ținut parte, a fost una formală, de fațadă. Este limpede că România și Bulgaria au fost victimele unei conspirații premeditate și orchestrate în culise de partenerii europeni. Pe de altă parte, legat de subiect, inclusiv analiștii și politicienii noștri s-au situat sub așteptări. Negocierile au fost lipsite de profunzime. Era nevoie de explicații pe înțelesul cetățeanului obișnuit, cum stau treburile cu Schengenul. Neînțeles și lipsit de interes, fenomenul a fost perceput de opinia publică de la noi cu detașare și indiferență. Încă din 2007, când am aderat la Uniunea Europeană, era clar că țiganii nu pot fi ținuți acasă. Nici Ceaușescu nu i-a putut opri. Inevitabil, odată cu forța de muncă calificată, era de anticipat că vom exporta și sărăcie. Emigrația este prețul pe care libertatea din Uniunea Europeană este obligată să-l plătească, fără discriminare. Mulțumesc.