Nicolae Miroslav Petrețchi

Dezbaterea Propunerii legislative privind schimbarea denumirii satului MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI,PARTEA a II-a, Nr. 128/27.IX.2017 – Bianca Miruna Gavriliță – declarație politică cu tema „Spitalele de psihiatrie riscă să rămână fără personal de deservire în cazul reducerii sporului de 50% acordat la salariul de bază personalului TESA și celui de deservire”; – Natalia Elena Intotero – declarație politică cu titlul „Instituțiile noastre trebuie să facă un efort susținut pentru românii de peste hotare”; – Laurențiu Nistor – despre „Veniturile bugetului general consolidat – 1,06 miliarde lei în plus față de programul inițial”; – Mihăiță Găină – declarație politică intitulată „Militez pentru păstrarea familiei tradiționale”; – Cornel Itu – declarație politică: „Nimeni nu are dreptul să nesocotească voința poporului!”; – Florinel Stancu – declarație politică cu titlul „România digitală, un domeniu ce va aduce bunăstare”; – Ștefan Mușoiu – declarație politică cu tema „Criminalitatea infantilă este în creștere”

392 cuvinte

Discurs

Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Tema declarației politice este ceea ce putem numi „Discriminarea spontană”.

Înțeleg prin „discriminarea spontană” acele manifestări, soluții, abordări, mai mult sau mai puțin voluntare, al căror autor – mă refer la demnitari și funcționari publici – nu conștientizează că încalcă principiul sacrosant al egalității în drepturi sau acceptă aceasta cu superficialitate.

Vreau să fiu bine înțeles – în România nu există un asemenea climat discriminator. Temelia Constituției, mentalitatea politică, mentalul colectiv sunt explicit și ferm în favoarea egalității. Discriminarea pe care am numit-o „spontană” provine din alte defecte de construcție și cultură instituțională, cum ar fi birocratismul, lipsa de profesionalism, acumularea în timp a unor carențe, pragmatismul bugetar rău înțeles și altele.

M-am decis să fac această declarație politică, observând că sindromul „discriminării spontane” se manifestă inclusiv la cei la care ne-am aștepta cel mai puțin să ignore Constituția.

Intențiile pentru așa-zisele legi ale justiției au stârnit multe dezbateri. Unele idei par înțelepte, altele par politicianiste. Nu este momentul să le comentez. Dar una dintre propuneri transcende frapant principiile Constituției – accesul în magistratură să înceapă la 30 de ani. Oare cum putem să ne așteptăm de la cei care trebuie să aibă în sânge Legea fundamentală, să păstreze și în vis principiile acesteia, să ignore cu atâta nonșalanță ultracunoscutul articol 16, coroborat cu cunoscutul articol 53 din Constituția României?!

Vorbesc în primul rând ca deputat tânăr. Am candidat pentru Parlament atras de nenumăratele declarații despre înnoirea clasei politice. Să fie acestea numai vorbe goale?! Ar trebui să fi observat că avântul maxim al devotamentului față de profesia de care are atâta nevoie și autoritatea judecătorească se manifestă la 23–25 de ani. Momentul terminării studiilor este cel al idealurilor morale și sociale cele mai curate. Sunt considerați absolvenții insuficient pregătiți? Perfecționați învățământul! Consideră că nu au suficientă experiență de viață? Creați un echilibru de vârste și un echilibru deontologic în lumea judecătorească. La 30–33 de ani, cum preconizează unii, un absolvent de drept ori nu a reușit în altă carieră – și atunci de ce să fie preferat ca judecător? –, ori a reușit, și atunci se ridică suspiciunea că are alte motive decât cariera.

Aveți încredere în tineri, iar dacă aveți concepții gerontocratice, respectați Constituția României! Nu creați discriminări nici în mod deliberat, nici în mod spontan!

Deputat Nicolae Miroslav Petrețchi, Grupul parlamentar al minorităților naționale.

Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.

În contextul ședinței